Puteti da click pe imagini pentru a le mari.

Aceste  rânduri le scriem din Parcul National Big Bend, în sudul Texasului. Suntem în mijlocul desertului Chihuahua, lângà Rio Grande care separà SUA de Mexico. Stàm aici de trei zile ca sà actualizàm web site-ul, si sà facem o terapie de liniste in acest colt pierdut de lume. Sàptàmâna asta copii americani au vacantà, asa ca e plin de familii intregi care se duc in drumetie, sau pur si simplu se bucurà unii de altii. Pentru Matei, Vlad si Ilinca a fost ocazia de a se juca cu alti copii, iar pentru noi sa schimbàm o vorbà cu pàrintii acestora si sà petrecem momente agreabile.
Tocmai comentam dimineata asta câte persoane diferite si dornice de comunicare am intâlnit, intr-o tarà reputatà a fi rece si superficial pentru europeni.Poate cà noi reprezentàm o curiozitate pentru ei, prin voiajul pe care îl facem, in plus cu copii? Oricum ar fi, noi suntem incântati. Bàietii nu-si revin de când am ajuns in camping la vederea unei trupe de mistreti care defileazà printre corturi ca la ei acasà, intr-un loc unde mâncarea si gunoaiele trebuiesc pàstrate in dulapuri metalice ca sa descurajeze ursii. Stàm la pândà ca sà vedem càprioarele, ciocànitoarele, vulpitele...si asta ca sà nu pomenim de cerul înstelat noaptea.(conditie obligatorie sa nu ne fie fricà de intunericul total si prezenta eventualilor ursi sau mistreti)
In sfârsit, suntem încà in càutarea ritmului adecvat, un asemenea voiaj nu este ca o vacantà, e nevoie de o altà organizare, care trebuie sa vinà de la sine.Trebuie sa ne mai si odihnim....Ne-a luat ceva timp sa regasim ritmuri pe care le stàpîneam, sà zicem, ca scoala lui Matei, lucrul...

01- prietenii nostri pelicanii, 02- Coral Castle, 03- scoala, Vladi nu pune fata asta, nu va fi lucrare de control!, 04 – Disneyland pentru bàieti, 05 – si pentru printese, 06 – baia, 07 – America, asa cum nu o imaginati, cules de câpsuni si rosii, 08 – si America asa cum o imaginati...

Ràmàsesem, deci în parcul Everglades, o oaza de liniste înainte de a începe sà traversam Florida din Sud în nord. Chiar la iesirea din parc, Coral Castle ne-a fascinat. Este un monument naiv realizat în piatrà de coral de càtre un emigrant lituanian pentru iubita lui. Poate nu ne-am fi oprit dar era consemnat in ghidul nostru ca o curiozitate càreia Billy Idol îi dedicase un cântec « Sweet sixteen » (và aduceti aminte ?). Iubita despre care este vorba a dat inapoi cu o zi inainte de càsàtorie iar domnul acesta si-a dedicat toatà viata constructiei monumentului pentru aceea care nu îi va fi devenit sotie niciodatà. Curios la acest monument este faptul cà nu se stie cum a reusit sà miste blocurile de piatrà (de câte 16 tone de greutate)
Copii s-au amuzat foarte tare suind si coborând pe pietre într-un univers fàcut pe màsura lor pânà când paznicul ne-a atras atentia ca este interzis sà atingem piesele.
Ne-am continuat drumul pe lângà lacul Okeechobee ca sà vedem un prieten. Singurul camping disponibil era lângà un safari. Dimineata ne-am trezit in ragete de lei infometati,
Copii au fost încântati sa vadà animalele libere din masinà, primul lor safari (si al nostru dealtfel).
Dupà safari a fost Orlando – Disneyland. Le promisesem copiilor cà îi vom duce în pofida faptului cà stiau Disneyland Paris. I-am amânat în douà rânduri pentru cà ajungeam in zonà numai la sfârsit de sàptàmânà, prea multà lume ne ziceam. Ei bine, am ajuns intr-o sâmbàtà pânà la urmà. A fost un adevàrat act de dragoste fatà de copii pentru cà o zi asa este foarte obositoare. Ne-a impresionat numàrul de persoane adulte si fàrà copii care vin sa viziteze acest parc. Oare asa imagina Walt Disney parcul ? Oricum e dreptul copiilor sà se bucure de asemenea distractii.

09 – Piata de legume la Flea Market, 10 – camping paradisiac pe malul màrii, noaptea, aviz de tornadà..., 11 – New Orleans, 12 – o padure atît de frumoasa încît facem abstractie de anunturile de serpi si crocodili, 13 – Micà momealà pentru a învàta sà meargà, 14 – nu se vede cît de emotionat era..., 15 – anul 2007, Matei si Vlad (chiar si Ilinca) descopera mîncarea americanà, 16 – Scola în càlàtorie (dar ne-ar place sà fie în fiecare zi cu acelasi zîmbet...)

Ne continuàm drumul pe coasta de vest a Floridei oprindu-ne in parcuri nationale, micute dar curate, dràgute si ieftine (fatà de restul). Cele douà nopti petrecute în Panama City le vom pàstra în memorie pentru minunatele plaje de un alb orbitor, prima iesire la pescuit a copiilor, urmele de càprioarà, broaste testoase, cràbuti si crocodili. Noaptea urmàtoare « tornado watch » pânà la miezul noptii. Tornado WATCH înseamnà cà toate conditiile necesare sunt reunite pentru a se forma o tornadà, iar tornado WARNING înseamnà cà o tornadà este deja formatà si cà poate veni în zonà. Noi, europeni fàrà experientà suntem impresionati de forta furtunii. Instructiunile a fi urmàrite sunt urmàtoarele :fiti pe fazà, pregàtiti sa và refugiati in bàile campingului dacà este necesar. Furtuna a fost foarte frumoasà, dar în Alabama a fàcut ravagii...
Curiozitatea ne-a atras càtre Seaside, un mic sàtuc de varà la marginea apei, în care s-a filmat
« The Truman Show », un film cu Jim Carrey dacà cumva l-ati vàzut, în care actiunea se desfàsoarà într-un univers perfect. Acest univers perfect nu era un decor de film ci era un sat adevàrat : Seaside !
Ne-am îndreptat in continuare càtre New Orleans. Toti americanii au încercat sà ne descurajeze, sà nu ne ducem pentru cà dupà Katrina nu a mai ràmas nimic în picioare si este multà delincventà. Noi nu ne-am làsat convinsi, am ajuns pânà acolo – trebuia sà vizitàm. Ne-am luat toate màsurile de precautie si am hotàrât sà petrecem o zi la New Orleans. Partea devastatà de uragan a ràmas distrusà, nu se reparà nimic. Intrarea în oras pe la lacul Pontchartrain este impresionantà. Este un oras construit sub nivelul màrii, au cele mai mari tevi de evacuàri si pompe de apà din lume.
Partea veche « french quarter » este cu adevàrat foarte frumoasà. New Orleans a fost multà vreme cel mai bogat oras din SUA, arhitectura caselor o confirmà. Stilul este o combinatie de arhitecturà spaniolà si francezà, toatà dantelatà. Ambianta pe stradà ne încântà, stàm sà ascultàm grupuri de jazz pe stradà...
Dupà amiazà asistàm la acostarea unui vapor de ràzboi american nou nout. Màsurile de securitate sunt spectaculare !
La întoarcerea în camping descoperim pentru prima oarà...copii ! Ne oferà gogosi, o specialitate a locului, fiind si ei mirati sà vadà copii. Intràm in vorbà imediat cu pàrintii si aflàm cà sunt profesori, cà lucreazà pe internet corectând lucràri la distantà. De putin timp au decis sà càlàtoreascà în familie fàcând scoala « acasà ». Ora de istorie a fost fàcutà în New Orleans, ora de stiinte naturale la pesterile de la Carlsbad (destinatie pe care o vom atinge în curând). Ne bucuràm sà îi întâlnim, promitem sà ràmânem în contact, noi suntem curiosi cum se descurcà, ei sunt curiosi sà afle cum ne descurcàm noi....

17 – plimbare cu bicicleta la Seminole Canyon, 18 – întoarcerea epicà...mama si tata sînt bravi, 19 – Seminole Canyon, 20 – un loc plàcut sà înveti sà mergi, 21 – da, Vladi asta este o piatrà, 22 – aceiasi copii epuizati din remorcà, o orà mai tîrziu..., 23 – picturi rupestre indiene, 24 – plimbare în Big Bend national park

Fàrà sà mai pierdem timpul ne îndreptàm càtre Texas, sunt multi kilometri de fàcut asa cà am fost obligati sà petrecem noaptea intr-un sàtuc în Alabama. Sosim la timp ca sà admiràm eclipsa de lunà cu care nu eram la curent. A fost o deductie logicà tardivà...
Cum am pàsit pe teritoriu texan ne-am dus la primul Visitor Center, spatii subventionate de stat cu tot felul de informatii, si toate date cu un surâs si o amabilitate dezarmante.
Ïn principiu vroiam sà evitem agitatia marilor orase ca Houston, dar când avem prieteni si muzee de vàzut mergem încântati ! In Houston locuiesc Cristi si Irina Marin care ne-au primit asa de bine încât am stat trei zile. Copii nostri s-au jucat cu copii lor (Matei si Luca), Matei descoperà cu surprindere cà nu este singurul Matei pe pàmînt, iar noi am petrecut serile stând de vorbà cu pàrintii. Matei a descoperit cu aceastà ocazie consolele video de la care a fost imposibil sa se dezlipeascà ; ce pericol ! Abia îl convingem sà meargà la Muzeul de Stiinte Naturale (unde dupà aia s-a distrat de minune) si la Colectia Menil (alt muzeu de artà modernà – consideràm cà e util sà se obisnuiascà cu arta în toate manifestàrile ei). La Muzeul de Stiinte Naturale am învàtat foarte multe despre broscutele veninoase (era o expozitie temporarà) si despre fluturi – era o salà aparte cu fluturi vii, o adevàratà minunàtie pentru Vlad mai ales ! Irina, Cristi, Matei si Luca, và multumim pentru tot !
Neràbdàtori sa ne aflàm iaràsi în mijlocul naturii, trecem pe lângà San Antonio, si ne bàgàm pe sosele mici ca sà ajungem la Big Bend. Descoperim Amistad Reservoir unde petrecem o altà noapte de « tornado watch ». Simon pàrea un vapor pe o mare furtunoasà, vântul, ploaia, si fulgerele sunt impresionante. Instructiunile în caz de tornadà sunt aceleasi : dacà e nevoie và refugiati in bàile campingului. Doar cà bàile aici sunt reduse la o càmàrutà minusculà de 1 metru pàtrat, pentru vreo 25 de persoane. Ne linistesc oameni ai locului care ne spun ca desi sînt foarte multe tornade, în toatà viata lor de texani nu au vàzut niciodatà vreo tornadà. Diferenta majorà ca întindere, fatà de un uragan este cà o tornadà màtura doar cîteva sute de metri làrgime deci probabilitatea de a fi pe traseul ei ràmîne foarte micà.
Inainte sà ajungem la Big Bend petrecem o noapte la Seminole Park, un loc foarte frumos care nici màcar nu figureazà in ghid. Adàpost de indieni acum vreo 6000 de ani, nu au mai ràmas decât câteva picturi rupestre care nu se stie ce înseamnà. In orice caz viata pentru ei era foarte grea, zona respectivà nefiind de pàmânt ci de stâncà. Ceea ce insemnà ca nu aveau argilà, deci nu puteau pàstra apa în nici un fel de recipient intr-o zonà aridà (pânà la 50°C vara). Dacà adàugàm la aceasta una dintre cele mai periculoase colectii de serpi veninosi (ce este mai ràu dupà spusele rangerilor...), và puteti face o idee cam cum se tràia.
Acest loc înainte de a deveni parc statal a fost proprietate privatà utilizatà de cowboy pentru pàstorit. Este un adàpost natural în care stàteau animalele dacà era nevoie, asa cà pe o distantà de zeci si zeci de metri au sters picturile rupestre care erau la înaltimea lor.
Azi pàràsim Big Bend-ul nu inainte de a face actualizarea web-site-ului, îndreptându-ne càtre Guadalupe State Park.
Eu (Marilena) am o durere de spate teribilà, acum câteva zile l-am luat pe Vlad în brate la cumpàràturi. Nu se simtea prea bine, aerul conditionat din muzee gen pàrtie de schi l-a ràpus... si mi-a fost milà de el. Acum mi-e milà de spatele meu care nu se decide sà se insànàtoseascà. (Nimic grav doar mici neplàceri.) De aia atâta odihnà. Din fericire Dan asumà partea fizicà cu copii (un hip hip ura pentru Dan !).
Azi continuàm înspre Rio Grande, Guadalupe mountains si Roswell renumità regiune pentru  farfurii zburàtoare si extraterestrii, và vom tine la curent....poate chiar cu poze, Matei este convins...

Liviu, noi am luat Iveco asa cum ne-ai zis cà are motor mare, puternic, si râd americanii de noi...cel mai mare motor de camion lejer din europa, aici eventual tunzi iarba cu el...echivalentul lui Simon aici este 6 litri, V10. Ca sà ne fàlilm, ne-a mai ràmas consumatia, respectiv 20 de miles pe un galon, da, greu de înteles...nici pentru ei nu este usor sa înteleagà cum se poate asa ceva ...si mai ales panoul solar si filtrul ecologic pentru WC cu care facem furori...
In rest toate-s bune dar în mod regulat minuscule probleme ne amintesc cà singurul nostru ajutor aici este clestele papagal pe care încep sà-l mînuiesc cu o nelinistitoare abilitate...
Dintre misterele Americii pentru vehicole europeene, incredibila inconstantà a motorinei, în aceleasi conditii consumà între 12 si 18 l/100, motorinà cu sau fàrà fosfati cum este anuntat la pompà, cea fàrà fosfati pentru vehicole de dupà 2007, greu de înteles, nici nu-mi mai bat capul...