« Când và întoarceti in Europa spuneti-le cà nu suntem chiar asa de rài ». Ei bine profitàm deja de aceastà ocazie pentru a transmite mesajul unui texan întâlnit la Big Bend.  Aceastà etapà continuà sà fie marcatà de întâlniri neasteptat de plàcute la nivel uman. Desigur faptul cà ne oprim foarte mult în campinguri favorizeazà asemenea întâlniri. Nu este vorba doar de întâlniri cu turisti, ci si cu « voluntarii » parcurilor ; parcurile nationale functioneazà foarte bine cu ajutorul voluntarilor, cupluri pensionate care isi oferà serviciile pe màsura pregàtirii lor. Ïn general vin cu camperul lor, pentru câteva sàptàmâni si se îngrijesc de buna functionare a campingului. Informeazà turistii, verificà locurile si dacà s-a efectuat corect plata, etc (la intrarea in camping nu este de obicei nimeni, toatà lumea se serveste cu un formular pe care îl introduc intr-un plic impreunà cu banii si care se pun apoi intr-o urnà securizatà specialà pentru acest scop – se merge pe încredere). Ïn sfârsit ceea ce vroiam sà spun este faptul cà sunt extrem de disponibili, amabili, ràbdàtori si surâzàtori. Voluntarul întâlnit la Chaco Canyon (New Mexico) venise nu numai pentru camping ci si pentru micul observator astronomic din incinta parcului.  Am aflat astfel cà înainte de a se pensiona lucrase într-un spital la Seattle, care de altfel nici nu putea functiona fàrà ajutorul voluntarilor. Acum era rândul lui sà facà voluntariat, hobby-ul lui era astronomia, deci si-a oferit serviciile în acest sens. Am avut ocazia sà vedem planeta Saturn cu inelele, ocazie neasteptatà càci observatorul nu era încà deschis in mod oficial...

01 – Santa Helena canyon, primul nostru canion, ne simtim minusculi..., 02 – Rio Grande, 03 – Dan pare sà se simtà mai putin minuscul..., 04 - Plimbare prin canion, si printre serpi cu clopotei se pare..., 05 – Capàtul parcursului, 06 – Pe marginea drumului, 07 – Vlad începe si el scoala desi este greu în acest cadru cu càprioarele în spate..., 08 – « Puiul beat », o seara memorabilà cu prieteni mexicani, 09 – Plimbare în Guadalupe mountains, 10 – Popas bine meritat, în special de Ilinca, dorinta ei de a urca muntele singurà este de subliniat ! 11 – Pesterile Carlsbad, 12 – O lume de vis, 13 – Viitorul speleologiei este asigurat, 14 – Bàietii l-ar fi preferat pe celalat, dar trebuie sà recunoastem, ar fi fost mai putin practic..., 15 – White Sand Dunes, da, aici se închide de 2 ori pe sàptàmânà pentru lansàri de misile..., 16 – Fericirea esta foarte simplà, 17 – Fiecare profità cum poate, se pare cà nisipul este foarte gustos, 18 – Incà o poza ca sà uitàm de misile,

Dar sà ne întoarcem la Big Bend unde ràmàsesem, si unde mai vroiam sà vedem Santa Elena Canyon. Ne-am deplasat cu Simon intr-un alt camping ca sà fim mai aproape si am nimerit chiar lângà o mare familie de americani de origine mexicanà. Imediat le-am atras atentia iar dupà jumàtate de orà mâncam, beam si povesteam cu ei, bineînteles în limba spaniolà. Ospitalitatea latinà e diferità de cea americanà, fiecare e specialà în felul ei. Ne-am delectat toatà seara povestind, bând tequila si mâncând pui, pregàtit cu mare grijà timp de douà ore de càtre Javier, bucàtarul grupului. Pentru cei interesati vrem sà dàm si reteta puiului care ni s-a pàrut foarte originalà.
PUIUL BEAT (el pollo borracho) se pregàteste in felul urmàtor : se ia puiul intreg si i se potriveste binisor o conservà de bere (desfàcutà) în singurul loc pe care vi-l puteti imagina (vedeti poza). Cu ajutorul unei seringi se injecteazà unt lichid din loc in loc. (Javier venise cu un produs cumpàrat si deja asezonat cu « jalapeño », dar merge si neasezonat). Apoi se pune la gràtar si se lasà pânà când nu se mai aude sfârâind gràsimea pe gràtar. E semn cà s-a scurs toatà gràsimea si cà puiul este bun de mâncat. Và asigur cà este delicios, Dan a mâncat o mare parte, pentru cà jumate din grupul mexican dormea deja (si era pàcat de pui !). Ne-am culcat si noi dupà aceea ascultând urletele indepàrtate ale coiotilor si sub un cer instelat netulburat de nici o luminà a vreunei asezàri omenesti)

19 – Tent Rocks, sau Kasha Katuwe, o lume de poveste, 20 – Si ne simtim chiar personajele principale..., 21 – Copii, nu và îndepartati, sînt serpi cu clopotei...inutil !, 22 – Lectia de geologie, 23 – Este frumos !, 24 – Este amuzant ! 25 – Genial !, 26 – Sînt la fel de draguti ca în pozà..., 27 – Dupa promisiunile cu Roswell si farfuriile lui zburatoare a trebuit sa fabricàm noi o imagine sà nu và dezamagim precum am fost noi de dezamàgiti...(de semnalat ca farfuria nu a zburat în urma unei discutii înfocate), 28 – Bandelier National Park

A doua zi am fost foarte emotionati sà vedem Santa Elena Canyon, era primul nostru canyon, îmbàiat in plus de Rio Grande, lenes si màret. Plimbarea a fost perfectà, la sfârsitul dupà amiezii, nici prea lungà pentru copii, nici prea scurtà.
Rio Grande are mereu o culoare maronie, càci trece printre formatiuni geologice foarte « moi » si carà nisip sau pietris care la rândul lor se comportà ca un glasspapier. Ca în orice alt canyon, este periculos dacà plouà in amont, chiar la zeci de kilometri depàrtare càci râul se umflà in mod neasteptat acolo unde poate e soare si nici un nor...Vaduri uscate pot deveni în cîteva minute adevarate fluvii.
Ne-am îndreptat apoi càtre Guadalupe Mountains, curiosi sà vedem Pestera Carlsbad. Drumul nostru trecea prin Road 170, cu denivelàri si pante la limita acceptatà în mod legal. A fost ca la oràselul copiilor, din vârful dealului nu vedeam poalele, si uite asa timp de douà ore ; am adorat cu totii !
Aceastà parte a Texasului, ca si New Mexico de altfel este foarte putin populatà, natura troneazà in toatà màretia ei, suntem impresionati. Toatà lumea zice cà Utah, Arizona, Colorado sunt si mai spectaculare, noi ne intrebàm : se poate oare !?
Ajungem la Guadalupe Mountains fàrà sà fim capabili sà gàsim un « grocery » ca sà cumpàràm fructe si ceva legume, baza alimentatiei noastre. Singura asezare pe care o întîlnim e Pecos,  care e deja departe de peisajele extraordinare pe care le-am savurat. Totul este plat si deprimant...chiar foarte foarte deprimant...
La Guadalupe am fàcut câteva plimbàri scurte, Ilinca vrea sà meargà, se uità la fiecare gâzà, la fiecare piatrà, deci prea departe nu ajungem. Important este sà ne simtim bine...

, 29 – Faleza ocupatà de indieni aproape 500 de ani si pàràsità în mod inexplicabil si deliberat..., 30 – Matei si Vlad la indieni, 31 – La ei era mai mic decît în camperul nostru, în plus în fiecare zi aveau aceeasi vedere, întelegem acum de ce au pàràsit faleza...32 – O parte din încàperile de locuit erau construite la exteriorul falezei, 33, - Pentru a urca la încàperea procesiunilor, o serie de scàri din lemn te duc la 42m înàltime fàrà nici o protectie, Matei si Vlad au facut-o !, 34 – Acum trebuie coborît, a trecut, sîntem mîndri de bàietii nostri ! 35 – Un earthship ameliorat, un loc genial pentru a petrece noaptea, 36 – Putinà zàpadà, sîntem încîntati cu totii !,

Foarte aproape de Guadalupe Mts se aflà Carlsbad Caverns, intr-un peisaj în care greu ne-am fi imaginat cà poate exista o pesterà atât de mare. Este situatà la mare profunzime, mai bine zis partea de pesterà pe care am vizitat-o noi, càci se pot vizita mai multe pàrti în functie de dificultatea traseului.
Roswell – vizità obligatà din cauza Muzeului OZN ! A fost o mare deceptie din pàcate ; prietenilor si rudelor care ne-au întrebat dacà am vàzut vreo farfurie zburàtoare le ràspundem cu poza n° 27...
Ca sà uitàm de Roswell  si indreptându-ne încet încet càtre Albuquerque am ajuns la White Sands. Ce bucurie ! Munti de calcar erodati de vânt fàrà ca o apà, râu sà spele praful alb, au creat, timp de milioane de ani, dune albe cât vezi cu ochii. Par muni de zàpadà, este cutremuràtor de frumos si foarte ludic ! Ne-am rostogolit pe dune, mari si mici, copii sunt in altà dimensiune.
Totul este însà paradoxal aici, asistàm in acest decor la antrenamente de avioane de vânàtoare, este de altfel prima oarà cà vedem (de aproape) un avion furtiv in zbor. Aflàm cà zona (tot parc national de altfel) este închisà de douà ori pe sàptàmânà pentru încercàri de misile. Ïn timpul celui de al doilea ràzboi mondial aici se studiau misilele nemtesti interceptate fàcându-le sà explodeze. Ïn timpul noptii din nou o furtunà tip american. Simon redevine un vapor pierdut in siroaiele de apà, cu grindina asurzitoare bàtând in acoperis. Dan a stat pregàtit toatà noaptea sà acopere cu umbrela hublourile de pe acoperis pe care le vedea deja sparte. Din fericire nimic nu s-a întâmplat, mai putin niste cearcàne zdravene pentru mama si tata, càci copii dorm ca niste îngerasi legànati de furtuni.Fàrà sà mai pierdem vremea ne-am îndreptat càtre Albuquerque unde fusesem invitati de càtre o familie de americani cu sase copii, toti scolarizati în casà si pe care i-am întâlnit la Guadalupe Mts. Petrecem o searà foarte agreabilà cu ei, copiii sunt adorabili, sociabili si politicosi. Se intereseazà despre proiectul nostru, despre profesiunile noastre ; Matei si Vlad – timizi la început terminà seara transpirati leoarcà de cât s-au jucat cu noii lor prieteni.

37 – Bisti Badlands, sàlbatic si încîntator, mai bine decît Disneyland pentru copii !, 38 – Siesta, 39 – Iaaaràsi un canion...40 – Si ceea ce nu se vede, pàmântul este presàrat de trunchiuri de copaci fosilizati de 64 milioane de ani..., 41 – Cînd và zicem cà este mai bine decît Disneyland..., 42 – Dar iat-o pe Ilinca !, 43 – Isi va aminti, sîntem siguri..., 44 – Clar, coborînd din Alaska vom trece din nou pe aici !

Tent Rock (Kasha Katuwe) a fost urmàtoarea noastrà destinatie, o întâmplare, càci nu figura în nici unul din ghidurile noastre. Am aflat de existenta lui într-o libràrie si am fost fascinati de pozele pe care le-am vàzut. Intr-adevàr nu am fost dezamàgiti, apa, vântul, timpul si solul foarte moale au sculptat acest mic canyon, o adevàratà plàcere. Este practic tara lui Oblio pentru cine îsi aminteste de film...De fapt toatà zona este acelasi tip de sol, ne întrebàm cum de nu sunt mai multe eroziuni de acest tip. Tot New Mexico este foarte surprinzàtor, parte din el este pe platoul Colorado. Ni s-a explicat cà acum 65 de milioane de ani pe acest loc a fost o mare interioarà care s-a retras si a làsat loc unui peisaj desertic, bràzdat de canyoane, plin de fosile,  eroziuni care mai de care mai diferite, în functie de compozitia solului. Copiii nici màcar nu mai reactioneazà cînd le aràtàm noi fosile, au devenit banalul cotidianului lor, dar pentru ceva banal, nu este chiar asa de ràu...
Bandeliere, Chaco Canyon, Bisti Badlands sunt numai niste exemple de cum s-a amuzat Natura când a creat Pàmântul. Surprinzàtor, ca si la Seminole Park în Texas este cà acum zece secole în aceste locuri tràiau oameni, ceea ce numim noi indieni americani si care nu se stie prea bine cine erau, de ce au ales aceste locuri aride ca sà tràiascà, de ce au pàràsit în mod deliberat cetàtile pe care le-au construit, nu se stie cum tràiau, unde sau cum îsi ingropau mortii... Dar se stie cà erau o culturà înfloritoare, aveau schimburi comerciale cu aztecii, erau arhitecti priceputi, construiau drumuri si retele pentru recuperarea apei, asta ca sà nu mai amintim de cunostintele lor in materie de astronomie si aplicatiile lor in viata de zi cu zi. Sîntem totusi departe de corturile si strigàtele de u-u-u-uuuu-ri din westernuri. Toate astea ràmân deocamdatà niste enigme pentru cà nu au làsat nimic scris, existà pictograme, petroglife, obiecte de cult care nu se stie ce semnificatie au.
Ruinele ni s-au pàrut foarte interesante, dar cu ruinele suntem mai obisnuiti in Europa. Ceea ce ne-a atras foarte mult atentia sunt fosilele care sunt peste tot. Lemn fosilizat (pietrificat) este prezent pretutindeni pe suprafete imense, creaturi marine prinse pentru eternitate in mase de nisip pietrificat, scoici, urme de dinozauri, toate acestea pentru noi erau noi, mai ales în cantitàti XXL. Mintile noastre nu sunt capabile sà inteleagà misterul unei màri interioare la 2000 de metri altitudine, fosile marine la 2500 de metri, lemn fosilizat, alàturi de lemn carbonizat, pàduri intregi acoperite de mlastini, acoperite la rândul lor de un fel de nisip, totul in diferite straturi. Geologia nu este pentru noi, totul seamànà cu un mare tort in multe straturi, ne multumim sà ne càtàràm pe toate aceste formatiuni si sà facem poze peste poze, totul este un delir, ne-am simtim total coplesiti. New Mexico are ca lemà « the land of enchantment », tàrâm al farmecului – isi merità pe deplin numele.
Mari asteptàri aveam si de la Taos, o micà localitate nu departe de Santa Fe, care în treacàt fie spus este o localitate cu mult farmec, cu arhitecturà la un nivel foarte uman, finisaje de chirpici si care a devenit o localitate...foarte turisticà. Taos este cam în aceeasi linie, un sat in care se amestecà ruinele, arta si ecologia.
Ruinele : pentru cà în Taos Pueblo se conservà intr-o stare foarte bunà un fost sat de indieni. Arta : pentru cà s-a stabilit in aceastà zonà o comunitate de artisti. Ecologia : pentru cà existà o comunitate de locuinte autodependente din punct de vedere energetic (Earthship).
De ruine am fost foarte deceptionati. Nu am apucat decât sà aruncàm un ochi peste gard, cât timp asteptam la coadà ca sà plàtim intrarea. Am renuntat imediat când am aflat cà se plàtea : 17 dolari pe masinà, 10 dolari pe cap de vizitator si 5 dolari pe fiecare aparat de fotografiat sau filmat....
Ne-am multumit sà vizitàm comunitatea Earthship care utilizeazà concepte foarte interesante pentru construirea caselor. Totul este fàcut pe bazà de recuperare de materiale si autogestiune a energiilor reînnoibile. Astfel peretii caselor sunt construite cu cauciucuri uzate, apele ploii sau zàpezilor se recupereazà de pe acoperis , panourile solare asigurà energia electricà. Apa, care este in cantitàti reduse in aceastà zonà se stokeazà in bazine si se utilizeazà de patru ori cu ajutorul unui sistem de filtrare sofisticat dar natural ! Bineinteles cà trebuie folositi detergenti bio degradabili, conditie sine qua non.

Terminàm aceastà punere la zi din Durango, dintr-o spàlàtorie suprarealistà care are : internet fàrà fir, masà de biliard, televizor, vânzàri la mâna a doua de mici obiecte. Fàrà indoialà America este surprinzàtoare...

Povestea càlàtoriei