Trenul din Durango, 125 de ani de activitate cu piesele de origine, o plimbare foarte placutà pentru toatà familia.
Mesa Verde, unul din cele mai importante vestigii indiene, locuinte troglodite, faleze abrupte, scàri din lemn aproape verticale, un mare amuzament pentru Matei si Vlad.
Newspaper Rock, o stâncà giganticà la intrarea în Canyonlands, plinà de petroglife indiene, foarte grafice, despre interpretarea càrora unica certitudine este ca nu se stie mai nimic...
Canyonlands National Park, un teritoriu fermecàtor, intràm într-un nou univers...

 
 

Canyonlands ne permite între altele sà descoperim cà vârsta copiilor nu este deloc un obstacol pentru excursii fascinante. Pentru Matei si Vlad cu cât este mai mult de escaladat, cu atât sânt mai încântati, Ilinca ori doarme, ori participà activ... Incepând pe un drum marcat, terminàm într-o improvizatie totalà în vârful unui munte, continuând în aceeasi manierà pânà la Simon într-un extaz general...Foarte greu de descris.
Noaptea o petrecem în naturà, într-un loc de vis. Este începutul unei perioade de aproape o lunà fàrà camping.


 
 

Canyonlands, greu de redus experienta tràità la câteva imagini, ràmân oricum de vàzut toate aceste forme moi, culori si lumini care ne-au încântat.
Matei a devenit cu adevàrat curajos iar Vlad ne surprinde pe fiecare zi ce trece. Ilinca, dacà este tinutà de mâna este de o ambitie incredibilà...

 
 

Da, am ajuns acolo sus si sântem singuri ! O satisfactie imensà pentru toti, mai ales pentru copii care gàsesc o baltoacà pe care o savureazà cât timp noi facem poze în toate sensurile...
Coboràrea ràmâne ricum momentul mai delicat, Matei în calitate de fratele cel mare ia în serios rolul de càlàuzà, trebuie sà-l frânam des...
Dead Horse Point, aceasta imagine de urmà giganticà de dinozaur o cunosteam de multà vreme...v-o aràtàm la rândul nostru dar este atât de departe de realitate, ne simtim minusculi...

 
 

Canyonlands, partea de nord, dincolo de Moab este exact opusul pàrtii din sud. In sud, parcul este în josul canioanelor, în nord esti în mod constant pe falezà. extrem de impresionant, sîntem coplesiti dar ne merge mai putin "la suflet". Profitàm pe cât se poate de apusul soarelui fàrà a sta pânà la sfârsit, trebuie sà gàsim si locul de dormit înainte de a se înnopta. Continuàm seria "în naturà", din purà plàcere, oricum campingurile înàuntru parcurilor nationale sînt complete...si este abia luna aprilie, ne imaginàm ce trebuie sà fie pe aici vara...iar de càldurà sà nici nu pomenim.

 
 

Arches National Park, o bunà ilustrare a ceea ce înseamna nisipul pietrificat - în dreapta sus, "Landscape Arch", o deschizàturà de aproape 100 metri, este pe atât de fragil pe cât pare, accesul sub arc a fost interzis prin anii 80 în urma unei mari bucàti care s-a desprins. Parcul este încântàtor dar celebritatea lui si proximitatea orasului Moab îl fac extrem de frecventat. Cele 2000 de arcuri repertoriate (cu un minimum de 2 metri înàltime) nu sînt chiar usor de vazut, trailurile (plimbàrile) sînt relativ lungi si plate ceea ce îi plictiseste si oboseste putin pe bàieti. Peisajul este extraordinar, mai ales la apusul soarelui cînd stîncile rosiatice reflectà lumina reciproc devenind magice, aproape transparente.

 
 

Arches, "Delicate Arch", un trail cu adevàrat lung si obositor dar ce minunatà surprizà!

Goblin Valley, un caz destul de rar de eroziune care ne aminteste de Bisti Badlands care ne-a încântat. Nici nu stim cum sà îl descriem altfel decît o glumà a naturii. O regiune cu formele cele mai nebune asociate unor culori incredibile, multe amintesc de personaje de povesti, monstrii, dar foarte strict limitatà de jur împrejur de un desert arid si plat. Sîntem în plinà vacanta scolarà în statul Utah, (vacanta are doar 3 zile, Matei si Vlad sânt scandalizati, trebuie sà-i întelegeti si pe ei...) este plin de copii care aleargà si se catàrà pe toate formatiunile, sîntem foarte surprinsi cà nu existà nici o formà de a proteja aceste formatiuni atît de fragile...Pînà si Matei si Vlad sînt greu de controlat, se catàrà peste tot, este drept cà este atât de tentant...Precum ne-am obisnuit, improvizàm un traseu spre vârful unui munte care ne permite o priveliste încîntàtoare asupra vàii. Minunat!


Avantajul de a nu avea nimic pregàtit în avans este cà stàm cât vrem pe unde vrem, ca aici de exemplu, înnoptàm din nou în plinà naturà lîngà aceste formatiuni sub un cer înstelat nepoluat de nici o luminà urbanà doar cu zgomotul vântului. Da, se poate spune un vis...


Intîlnim inimioare la tot pasul de toate naturile - fosile, licheni, muschi, pietre...ne alàturàm naturii sà và transmitem tuturor acest mic mesaj.
Lângà Moab gasim noi locuri cu petroglife indiene, urme de dinozauri, faleze ca din ciocolatà...Incercam de câtva timp sa facem abstractie de orice notiune pe care am avut-o înainte în Europa despre naturà altfel esti total pierdut...Este alt continent este prea putin spus, este altà lume, altà galaxie...
Lîngà Goblin Valley, Horse Canyon, primul nostru "slot canyon", canioane sàpate de apa de ploaie în sol extrem de înguste. Sânt vaduri care se umplu numai cu apa de ploaie, nu urmeaza nici o sursà naturalà. Sântem atît de încântati încât începem sà repertoriem toate slot canioanele pe traseul nostru.


  
 

Tot Horse Canyon, o micà remarcà despre ghiduri. Càlàtorim cu "biblia" càlàtorului în Europa, "Lonely Planet". Atât timp cât urmezi planurile lor, ghidurile sânt foarte bune. Din moment ce cauti la fata locului alte informatii ori improvizezi (pe aici genul, hai sà încercàm pe aici sà vedem ce este dà rezultate minunate), ghidurile sânt toate bune de aruncat...
Copiii au pàstrat de la fascinatia crabilor din Florida mania de a se bàga în toate gaurile, trebuie totusi verificat înainte cà nu sânt locuitori nedoriti


 
 


Canionul este etât de îngust si înclinat...sânt momente cu adevàrat greu de trecut, copiii sânt încântati.
O micà expozitie abandonatà de monstrii facuti din piese de auto. Aici ajung la gunoi, în Europa ar face cu sigurantà expozitii itinerante.
In Utah, ca si în restul Statelor Unite, mania vehiculelor de teren este o adevàratà plagà, nu este nici o limità...Am întîlnit persoane care luptà împotriva acestui fenomen, ne alàturàm luptei lor din toatà inima. La dreapta un mic exemplu al naturii distruse. Keep Utah Wild!!

 
 


Capitol Reef, o placà ridicatàîn urma unor cataclisme naturale permite "citirea" tuturor perioadelor istorice, geologice ale ultimilor 100 milioane de ani. Cum ar spune copiii, iaaar canioane...Este la fel de minunat ca ieri si cu sigurantà ca mâine...Cu adevàrat extraordinar.
Pàcat totusi cà în afarà de natura incredibilà tara asta nu are savoare...
Peste 2 zile vor fi 30 de grade, perfect, copiii sar de bucurie dar la câtiva kilometri, 15 centimetri de zàpadà...copiii sar oricum de bucurie, ne bucuràm si noi pentru ei. Pentru Ilinca zàpada este încà o senzatie bizarà... Ce bine este sà fii copil, mai ales într-o càlàtorie de acest gen, fàrà nici o grijà.

 
 


Escalante Grand Staircase National Monument, un parc national creat pe vremea lui Bill Clinton, formatiuni geologige variate si incredibile...Trebuie spus cà în Utah banalul este extraordinar...Pare bizar spus, dar este epuizant câte lucruri incredibile am vàzut în ultimele luni...
Devil's Garden, nu stim de ce l-au amestecat pe dracu' în aceste forme minunate, dar natura s-a amuzat copios pe aici...

 
 

Exact în momentul în care constatam cà aici natura este numai nisip sub toate formele, aprofundàm subiectul càutînd un loc de dormit cu un apus de soare minunat...Rezultatul, 2 ore de sàpat seara, încà 2 dimineata (unde esti Liviu..!? làsati lucrul si veniti aici...) ca sà ne dàm seama cà este în zadar...pînà si sasiul, puntea, transmisia pe spate si rezervoarele erau înfundate în nisip! De roti, sà nu mai vorbim... La cât de temerari sîntem, am scàpat usor cu ajutorul depanàrii spre marea bucurie a bàietilor de a asista la remorcarea lui Simon de càtre un camion cu un troliu. Zic cà am scàpat usor pentru cà eram aproape de Escalante, cu distantele de aici poti usor sà fii la 200 kilometri de o asezare... Aventura ne întârzie cu o zi dar fàrà a ne schimba planurile...am dat de gustul Slot Canyon-urilor deci luam un drum teribil de 80 de kms dus întors (5 ore) înspre Peek-a-Boo si Spooky Canyons.
Pe copii îi amuzà, Matei a dat chiar de gustul de a merge prin apà prin aceste canioane atât de înguste încât sânt momente în care nu poti trece un rucsac, trebuie chiar sà golesti buzunarele...Sânt locuri în care singura manierà de a continua este a merge prin apà sau direct pe cei doi pereti...
Aceste momente sânt unice dar trebuiesc prevàzute în mod foarte serios discutând cu rangerii, cunoscînd starea vremii pe o razà de 100 kms càci o ploaie la o asemenea distantà poate aduce un debit de apà incredibil în cîteva minute sub un cer senin...Toate curbele pe care le vedeti sînt eroziunea peretilor de nisip pietrificat de càtre suvoaiele de apà.

  
 

Câteva imagini pentru a împàrtàsi savoarea acestor momente...

Trecem, nu trecem... bine, dar repede.


Si animalele? Ultimele 2 zile au fost pline de întîlniri neasteptate si încântàtoare pentru toti.
Conducînd pe un drum de pàmînt am auzit un cârâit care semàna cu al unui sarpe cu clopotei. Am dat înapoi fàrà mare convingere si într-adevàr, un sarpe cu clopotei era deranjat de trecerea lui Simon. Am avut cu totii ocazia sà-l studiem de la 1 metru (din cabinà, totusi... ) spre marea satisfactie a bàietilor de a vedea miscarea cozii care produce sunetul. Din pàcate poza nu este comparabilà cu ce am vàzut noi... Và las sà imaginati volumul sunetului dacà l-am auzit din cabinà, rulând, cu un motor diesel... Câtiva kilometri mai departe alt sarpe traversa drumul de pamânt...acesta se pare ca nu ar fi periculos, de studiat...
A doua zi de dimineatza, la antipozi, ne trezim cu o pasàre colibri în Camper...ce încîntare ! nici Marilena nici copiii nu vàzusera niciodatà una, deci pentru o primà întâlnire a fost cu adevàrat surprinzàtoare. Ne-a trebuit ceva timp sà o putem elibera fàrà sà se ràneascà...
Campingul este plin de "Chukar", niste pàsàri foarte simpatice, am fost cu totii încântati sà-i hranim cu seminte, în pozà Matei le dà din palmà. Càprioarele, cerbii, mistretii, iepurii sàlbatici, veverite si alte rozàtoare nu le mai numàràm, prezenta animalelor la tot pasul îi încîntà pe copii, chiar si vacile, caii...
A trecut deja ceva timp de la crocodilii din Florida, acum ne îndreptàam înspre zimbrii, ursi, lupi, balene, pinguini, foci...và vom tine la curent.

Povestea càlàtoriei