Mai 2007, Giant Sequoia National Park
De 2 luni sîntem "pierduti" prin nisipurile pietrificate - Sand Stone - care acopera toatà partea centralà si de sud a Statelor Unite. Acest material usor de modelat a permis naturii adevàrate initiative artistice. Suntem surprinsi de varietatea formelor, culorilor, de rapiditatea cu care peisajele evolueazà, est cu adevàrat un univers stràin tuturor referintelor noastre legate de naturà.
Bryce Canyon, asteptam cu neràbdare sà ajungem aici, în realitate magia locului a depàsit cu mult asteptàrile noastre. Coline acoperite de pini sînt în mod progresiv erodate de vînturi si ploi descoperind aceastà vale cu forme si culori incredibile. Plimbàri cu diverse grade de dificultate traverseaza canyonul descoperind o lume magicà. Formele sculptate de naturà ne sugereazà palate indiene, culorile sînt cu adevàrat nebune...
Ca de obicei, în canioane trebuie sà stai cu ochii pe cer, vremea este departe de a fi perfectà, problema este cà aici este atât rapid de imprevizibilà, încât nici un ranger nu se încumeta sà zicà altceva decât -sîntem la munte, nu se stie niciodatà...Dar asta nu ne va împiedica sà savuràm plimbarea...
In sfârsit o pozà cu toatà familia...
Intilnire pe parcurs cu Loet si Gerda, un cuplu de Olandezi pe care i-am cunoscut aici, càlàtoresc de 10 ani în lumea întreagà cu un camion 4x4 amenajat. In cele 3 nopti petrecute împreunà în pàdure am avut ocazia sà discutàm si sà învàtàm multe lucruri, noi încà sîntem la început...
Ce putem sà mai spunem? Culorile sunt ca în poze, este feeric, nu ne mai sàturàm, ne intrebàm cînd vom putea sà ne sàturàm ca sà plecàm de aici, fàrà sà stim cà ràspunsul îl vom avea a doua zi de dimineata cu o furtunà de zàpadà ca în plinà lunà ianuarie...este drept cà suntem la 2500m altitudine...
Coral Pink Sand Dunes, un nou loc de joacà minunat pentru copii ! Din pàcate, cum data trecutà la White Sand Dunes erau avioanele de vânàtoare si lansàrile de rachete, acum sunt Quad-urile - motocicletele cu 4 roti care bràzdeazà dunele desfigurându-le în toate sensurile. Reusim sà facem abstractie, desi la 3 dimineata este mai greu...dar copiii sunt încântati, Matei si Vlad petrec dimineata sàrind cu disperare pe dune, Ilinca delectându-se cu nisipul roz scrâsnindu-l cu cei 5 dintisori noi nouti...
Lake Powell, un mare lac de acumulare construit prin anii 60 devenit rapid o bazà de distractii nautice, ne-a rezervat surpriza unei întâlniri extrem de plàcute a douà familii din Germania - Armin si Caroline, Michael, Irene si copiii lor. Am petrecut 3 zile minunate pe malul lacului cu ei pescuind, tàifàsuind si facând focuri de tabàrà. Intâmplarea si prietenia au fàacut cà am putut continua periplul nostru cu Michael, Irene si copiii lor timp de o sàptàmânà. A fost cu adevàrat plàcut. Ne vom revedea cu sigurantà !!!
Jos în dreapta, lângà barajul lacului se aflà o termocentralà cu càrbuni (!) care marcheazà, din pàcate, intrarea lui Antelope Canyon.
Antelope Canyon...pus pe listà de la începutul organizàrii càlàtoriei. O minune a naturii ascunsà în mijlocul unui teritoriu teribil de dezolant, apartinînd unor familii de indieni Navajo. Vizitele sunt foarte strict organizate de càtre familiile indiene respectând scrupulos orariile de însorire si, mai ales buletinul meteorologic... Este de notat faptul cà este unul din rarele obiective turistice cu adevàrat interesante care le-au fost làsate indienilor...
Incà o datà, cu riscul de a fi insistenti cu nisipurile pietrificate, toate aceste volume nu sunt decât nisip sculptat de apà de-a lungul miilor de ani. Toate curbele nu sunt altceva decât materializarea torentului care se scurge ocazional cu o fortà extraordinarà.
Aceste minunate "slot" canioane ràmân locuri foarte periculoase, torentul putând veni sub un cer senin...ajunge sà plouà în amont cu 100 km iar norii sà nu se vadà pânà aici... Cei mai mari torenti acoperà în întregime înàltimea canionului,..iar locul pare atât de prietenos !

Un lucru este clar, nu vom mai vedea niciodatà nisipul de la plajà cu aceiasi ochi dupà aceste ultime 2 luni...
Sântem fascinati! minunati! dar trebuie sà ne revenim repede càci vizita dureazà o doar o orà....si pentru noi toti 62 dolari, cred cà la ora de vizità ràmâne unul din locurile cele mai scumpe...dar ce minunàtie. Nu judecati dupà faptul cà nu sunt turisti în imagini, ne-am stràduit sà reusim...frecventarea turisticà aici este un fel de "Lipscani"...
Marele Camion, precum a înteles la început Vladi, încântat cà va vedea un monstru al soselelor... Aici avem un gând particular pentru Michaela, fanul nostru nr. 1 care de la început vrea sà stie când vom ajunge aici si ne urmàreste pe internet si face hàrti în mod asiduu. Michaela, làsati lucrul si veniti aici, este mult mai simplu...Oricum, îti multumim, ne face o nespusà plàcere !!!!
Imposibil de descris sentimentul...imaginile nu pot fi decât foarte superficiale - imaginati o deschidere între cele 2 faleze pânà la 26km si o profunzime de 1500m care lasà vizibili 1,5 miliarde de ani din istoria Pàmântului (vârsta lui fiind estimatà cam la 4 miliarde) Canionul a fot sàpat de râul Colorado în cca numai 5 milioane de ani, imaginea depàseste cu mult orice ai fi putut vedea înainte în viatà. Este incredibil, tot acelasi nisip pe care îl vedem de 2 luni încoace...
Ràmânem însà frustrati de Grand Canyon, problema, pentru noi a marilor parcuri americane situate pe faleze, sînt foarte impresionante dar nu ne merg la suflet ca Bryce de exemplu. Interesul aici este de a putea coborî în canion dar astea sunt parcursuri de nefàcut cu copiii necesità un minimum de zile si antrenament. Cât despre greutàtile de transportat, và dati seama dacà recomandà un minimum de 8 litri de apà de persoanà zilnic în perioadele càlduroase... Sunt panouri pretutindeni prevenind cà în Grand Canyon s-a murit, se moare si se va muri în continuare, este usor sà faci greseli capitale aici càci scara lui este de neimaginat, chiar si la fata locului... De fapt ce am simtit aici este cà scara lui este normalà, noi suntem nesemnificativi ...Incercam sà transmitem un gând frumos tuturor, simtim în mod profund cà toate aceste locuri minunate ar trebui sà transmità numai sentimente bune celor care le vàd, incercàm si noi la rândul nostru sà vi le transmitem...
Tot Marele Canyon, Matei terminà ultima evaluare pentru scoalà !!! L-am învàtat sà cânte "A venit vacanta cu trenul din Franta", mâine vom cânta cu totii, suntem cu totii în vacantà !!!!! Urmeazà Las Vegas, din pàcate pentru cei fascinati fàrà màrturii fotografice, ca glumà, poate fi putin amuzant dar ca unicà justificare a existentei sale fiind jocurile de noroc si tot ceea ce le poate înconjura...îl làsàm repede deoparte ca si pe unicul dolar pe care l-am jucat aici...
Death Valley...numele spune cam tot, mai putin cât de frumos este locul. Dezolant dar Impresionant !!!, singurul dezamàgit este Vlad care se astepta sà vadà schelete...este drept cà bàietii de la Hollywood ar fi putut sà impràstie câteva sà facà locul mai veridic. Glumim dar aici se moare, si chiar foarte usor, sunt avertismente peste tot, nu ne vine sà ne îndepàrtàm de Simon...
46° celsius ziua, 43,5° noaptea în camper. Termometrul lui Simon refuzà sà mai lucreze...în mod regulat se instaleazà la 12° si refuzà orice contact cu noi. La un moment dat luminile tabloului de bord se aprind ca un brad de cràciun, cicà motorul nu mai are ulei, nimic nu pare sà mai meargà cu electricitatea, eu panichez putin dar trece repede, este doar càldura, îmi zic cà nu este nimic grav, câteva cabluri care trebuie sà se topeascà ...Afarà nisipul arde cu adevàrat, înàuntru, frigiderul devine pur decorativ, temperatura lui interioarà o atinge pe cea de topire a untului, nici màcar ventilatorul suplimentar nu vrea sà mai meargà, apa rece de la robinet este fierbinte, dupà numai o zi si o noapte toridà, nu vrem decât un lucru, sà fugim !!! Suntem la 60m sub nivelul màrii, punctul cel mai jos este la 90m, nici nu vrem sà stim de el... Evadàm, deci, dar în mod prudent, aproape 200km cu ochii pe temperatura si urechile pe ventilatorul motorului, departe este Alaska !!!! Liviu, nu poti stii ce bucurie si liniste îti poate aduce zgomotul ventilatorului motorului... Mozart !!
Prima imagine la stânga este ....în aceeasi searà, respectiv, si a doua zi de dimineatà !!!! Drumul a fost lung dar în zborul pàsàrii cum spune francezul doar mai putin de 100km separà imaginea precedentà din Death Valley de acest paradis în care am înnoptat ! Cu toate explicatiile stiintifice din lume, microclimat, munti fàcând baraj, când ai tràit tranzitia asta atât de brutalà, ràmâne de neînteles.
Giant Sequoia National Forest, ce fericire ! De 2 luni traversàm regiuni care ne-au impresionat profund dar Sequoia NP are ceva cu adevàrat extraordinar bazat pe o natura care ne este cunoscutà din copilàrie, ne simtim vràjiti...
Sus în stânga, vedere din interiorul unui copac - este un loc gigantic, ajung la un diametru de 10-12metri, 90m înàltime si tràiesc mii de ani !! ...în dreapta - nu, nu este un animal rànit, este acidul taninic al copacului copacului care îl pàzeste de orice agresiune exterioarà ...suntem impresionati, ne dau impresia unor fiinte cum niciodatà un copac nu a reusit. Scoarta est pàroasà, un fel de blanà, poate sà ajungà la 60cm grosime... sunt minunati, ne vine sà le vorbim, sà-i mângâiem.
Un sequoia gigantic càzut...ne-a impresionat foarte mult.
O dupà amiazà linistità într-o poienità, singuri, bàietii se joacà de crapà cu masinile, Ilinca descoperà natura, seara facem arcuri din lemn, dormim aici într-o solitudine si liniste totalà, viata pare atât de simplà, ce bucurie...
General Sherman, copacul cel mai voluminos de pe Pàmânt, 2700 ani, 11m diametru la bazà si 85m înàltime, trunchiul cântàreste 1250 tone, si în fiecare an volumul sàu creste cu volumul unui copac mare...un general demn de respect.

Viata în camper, bilant dupà 110 zile de càlàtorie - Totul ar pàrea sà fie lapte si miere, hà, hà, ne-ar place nouà...dar progresàm ! Fiecare îsi gàseste locul lui între cabinà si lavaboul din bucàtàrie, Matei si Vlad reusesc chiar sà se joace de-a ascunselea înàuntru...noi ne luptàm cu ordinea si dezordinea mai ales...la început trebuia sà acceptàm ideea de a càlca pe jucàriile copiilor, acum acceptàm cu o oarecare filozofie ca sub jucàriile pe care càlcàm sà fie si câte o rosie, un ardei, deci evoluàm ! Matei a terminat scoala, suntem cu totii în vacantà, la ritmul si nivelul scolii franceze prin corespondentà în 4 ani Matei va avea 11 ani gata pentru a sustine bacalaureatul...pentru noi, lucrul în timpul càlàtoriei se petrece în bunà parte cum l-am imaginat, lucràm cam o zi pe sàptàmânà, chiar mai putin, ceea ce acoperà cam 2/3 din bugetul càlàtoriei în care copàcel copàcel începem sà intràm - 50 dolari pe zi totul inclus, este greu dar alimentatia noastrà bazatà pe fructe si legume este scumpà, în plus încercàm pe cât se poate sà le cumpàràm organice...In plus, cheltuieli neasteptate apar la fiecare lunà gen 2 aparate CANON noi de fotografiat, este drept cà le utilizàm în mediu extrem dar fiabilitatea lor cam lasà de dorit... Si nu fàcuserà împreunà decât vreo 12000 poze...
Dacà Canon sau altà firmà ar vrea sà ne sustinà, nu am zice nu....dacà cineva are vreo idee...
In rest, esentialul, (!) nimeni nu a fost bolnav de la inceputul càlàtoriei, nici màcar o ràcealà !!!
Simon dà semne de obosealà la suspensia fatà de pe partea stîngà, deja, trebuie sà facem un examen amànuntit înainte de a afrunta drumurile din Alaska. Pentru mine este o reactie în lant în urma unei interventii prost fàcute la Paris...pàcat.

Pe curând în Canada...

Povestea càlàtoriei