Vancouver Island, 20 iunie 2006 Peste 4 zile se împlinesc 5 luni de când suntem pe teritoriul american, 150 de zile, woauh... dar mai ales 150 de zile împreunà, într-o experientà incredibilà, cu weekenduri de vineri seara pânà vineri seara (lucrul este atàt de punctual încât este savurat), starea de deprimare de duminicà seara nu mai este decât o sumbrà amintire... fàrà ceas (doar cu Ilinca în calitate de desteptàtor), fàrà telefon mobil (ba da, se poate supravietui !), fàrà nici o altà stire internationalà decât alegerile din Franta si minunata surprizà a Romaniei la Cannes !!! am uitat cu totul de razboiul din Irak, de asasinatele si violurile cu care media-urile se delecteaza sà ne biciuiascà iar viata devine atàt de frumoasà si de simplà ! Chiar dacà sunt zile în care totul pare complicat... Imaginile ultimei luni sunt cu sigurantà mai putin extraordinare decât cele din New Mexico, Utah, Arizona, dar pentru noi înseamnà foarte mult, descoperirea unei naturi generoase si ocrotitoare si mai ales minunate întilniri fàrà de care càlàtoria noastrà nu ar fi ce este. Ne dàm seama cà trasàm în mare liniile principale ale càlàtoriei si ne làsàm dusi de ea, trebuie sà recunoastem cà are initiative foarte frumoase... |
||||
Yosemite National Park - Tata, cascadele astea curg asa zi si noapte ? (Matei) In orice caz este locul ideal pentru a pune întrebarea, parcul este bràzdat de minunate cascade care se varsà de nicàieri, din vârful muntilor, într-o manierà aproape ilogicà...In ciuda puhoiului de vizitatori, savuràm locul, mai ales campingul pe malul ràului, copiii se joacà în voie, construim plute din lemn spre surprinderea celor din jur. Vizitàm un mic sat indian reconstruit în chip de muzeu dupà ce originalul a fost distrus prin anii 50... copiii au ocazia sà admire cum fac artizanii indieni cosuri din paie si vârfuri din silex pentru sàgeti. realizàm abia mai târziu cà am avut ocazia sà cunoastem o adevàratà legendà a artizanatului indian ! |
||||
 |
||||
Matei si Vlad devin "Junior Ranger" !!! de atunci colectioneazà insignele si le poartà pe jachete cu mândria unui general si cu cel putin aceleasi merite...pentru a deveni "Junior Ranger" au trebuit sà studieze natura, sà ràspundà la întrebàri, sà jure (solemna fotografie, mai ales Vlad...) cà vor face totul pentru a o ocroti si a-i îndemna si pe cei din jur sà o facà, si mai ales, au trebuit sà adune fiecare câte un sac de gunoaie de prin parc, abia am putut sà-i oprim... Bravo iubitilor !!! In rest, viata animalelor de prin parc, sunt de toate, între càprioarele disciplinate care respectà pânà si ocolurile santierelor si veveritele care intrà în camper sà fure si sorb spaghetele cum ai întors capul...au amuzat foarte tare copiii, ursi pretutindeni, desi nu am vazut, dar credem cà vom remedia rapid aceastà chestiune... |
||||
 |
||||
Luis si Nancy, i-am întàlnit la Bisti Badlands într-o sàlbàticie si pustietate totalà, ne-au invitat la Carmel - trebuie sà veniti sà vedeti Carmel, este locul cel mai minunat de tràit de pe pàmânt si le dàm dreptate !!! au organizat o Beach Party - o petrecere pe plajà cu prietenii lor, o comunitate de artisti, ne-am simtit extraordinar de bine !!! Trebuie sà specificàm plàcerea pe care ne-a produs-o California de centru si de nord, America asa cum ne place s-o imaginàm cu o naturà savuroasà populatà de oameni cu sufletul artist, nobil, ecologic, o adevàratà placere ! Vlad, Pusa si Gaston (în bratele lui Vlad cel Mare precum zice Vlad cel Mic) - ne-am làsat ràpiti cu o deosebità plàcere la Sacramento, ne-am simtit ca la noi acasà, copiii nu s-au dezlipit de televizor decât pentru a iesi în piscinà ocolindul-l pe departe pe Gaston ca unica grijà...In plus, la plecare un magazin românesc ne-a permis sà facem provizii de zacuscà, castraveti murati...în calitate de trufandale ! Vlad, Pusa, multumim din suflet pentru tot !!! San Francisco, trebuie sà-i gàsim o criticà, vântul...Minunat oras cosmopolit într-un cadru extraordinar, cu o arhitecturà atât de plàcutà si umanà (abstractie fàcând de muzeul De Young...) Plimbarea cu bicicletele pe Golden Gate, desi putin extremà cu copiii ne-a bucurat pe toti. |
||||
 |
||||
Pier 39, nu ne-am fi asteptat sà gàsim lei de mare la aceastà latitudine dar vremea ne-a fàcut chiar sà credem cà trebuie sà le fie frig...Scandalul lor se aude de departe, sunt un adevàrat spectacol pentru turisti. Cu camperul prin San Francisco...Liviu, la cât se schimbà plàcutele de frânà? Delicata arhitecturà din lemn. Originalul tramvai cu cablu, un monument pàstrat intact, precum School Bus-urile galbene sau autobuzele rosii imperiale la Londra, putine orase au stiut din pàcate sà pàstreze aceste mijloace de transport care dau un farmec a parte... |
||||
 |
||||
Gràdina Japoneza ne-a convins sà facem totul sà reorganizàm ultima parte a càlàtoriei prin Japonia si China...Conservatorul de plante, o copie a lui Chrystal Palace foarte plàcutà, copiii invatà multe lucruri despre plantele carnivore. Sauzalito, dincolo de Golden Gate, o micà comunitate de artisti tràieste pe diverse ambarcatiuni, masina este opera lui Heather Wilcox pe care am avut ocazia sà o cunoastem prin internet, hello Heather!!! |
||||
 |
||||
Intâmplarea unei întâlniri ne duce la Freestone la brutària lui Jed. O pâine extraordinarà cum pânà si în Franta este greu de gàsit, o gràdinà de flori si fructe în care oricine poate veni sà se serveascà - pe poarta-i deschisà scrie doar -"bucurati-và de ea", totul fàcut de oameni de pus la ranà, casa lui Jed ne stà la dispozitie... Copiii au ocazia nu numai sà vadà cum se face pîinea ci sà facà ei însisi, chiar sà si decoreze... Seara suntem invitati la o petrecere de muzicà brazilianà, ritmuri de samba, prieteni si angajati ai brutàriei devin cu totii muzicanti, într-un ritm dezlàntuit ne trezim cu totii cu câte un instrument în mânà, este îmbàtàtor !!! Ilinca nu zice nici mâc, bàietii nu-si cred ochilor, de urechi sà nu mai pomenim, într-un vacarm incredibil citesc în mod nelinistit pe buzele lui Matei care de fapt urla - Tata, si o sà mergem în Brazilia? A doua zi, din nou la drum cu pâinile copiilor... Multumim Jed, tie si întregii familii, pentru noi sunteti toti o adevàratà familie ! |
||||
 |
||||
Fort Ross, un fort rusesc în Statele unite, o curiozitate a istoriei, prin 1820, în timp ce europenii veniti aici încercau sà se îmbogàteascà càutând aur, rusii au înteles cà o pot face vânzând piei de foci chinezilor (pe vremea când chinezii cumpàrau în loc sà vândà tot în lumea întreagà) iar coasta Californiei era paradisul focilor...mult mai usor de exploatat decât în Alaska, aici singura dificultate fiind vântul precum atestà pàrul Ilincutei de pe butoi. Rezultat, nu mai existà nici o focà, doar fortul si vântul au ràmas. Mendocino, toatà lumea ne recomandase acest sàtulet, casute din lemn pierdute printre flori, un amestec de urbanizare si câmpuri înflorite, sublim! |
||||
 |
||||
Plaja satului este acoperità de lemne aduse de furtuni, un mic sentiment de Robinson Crusoe, nu? Dificila întoarcere de la plajà si uscarea algelor. Pentru a completa tabloul, imaginati camperul parcat la 10 metri chiar în spate timp de 2 zile, plaja la 100m la dreapta, internet wifi la 200 metri, totul gratis, de ce sà ne plângem?? Pâi dacà trebuie, tot de vânt, aici vremea este constant frumoasà dar este cu adevàrat minunatà cînd reusesti sà deschizi usa... |
||||
 |
||||
Prima traversare a unui râu, bàietii sunt impresionati. In Redwood Forest descoperim o casà cu o atractie gravitationalà bizarà...Incà o descoperire pe marginea drumului care-i face pe bàieti sà se îndoiascà de buna alegere esteticà a camperului nostru...dacà i-am asculta, am schimba imediat...Liviu, ti-am zis cà rotile de la Iveco sunt prea mici...uite, acum ne ceartà bàietii... Và tot vorbim de lucrul în timpul càlàtoriei, poate vreti sà vedeti si cum se petrece...Cadrul de lucru poate fi ca aici în pozà, la plajà sau chiar în camping car dar suntem obligati sà fim eficienti si polivalenti deci, în acelasi timp se lucreazà, se face baby sitting, se face siesta se bea chiar si bere, dar nu trebuie abuzat (de lucru), cam 4 ore pe sàptàmânà. |
||||
 |
||||
Plàjile Californiei de nord, minunate dar pustii si vàntoase, imaginati sute de kilometri de minunate plàji fàrà Mc Donalds-uri si publicitati... Ferndale, un mic oràsel de stil Victorian adorabil ne-a încântat prin ambianta lui si mai ales prin bucuria de a regàsi civilizatia ca pe o oazà în care nu mai credeam...Din sud, se ajunge aici foarte simplu, pe malul oceanului urcând un munte numit "The wall" - zidul - asta cam spune tot, o pantà de 18% pe 4 kilometri abordatà cu elan tineresc si terminatà strângând din dinti si din tot ce se poate strânge, urmatà de "The Endless Hill" - Colina fàrà sfârsit, într-adevàr... |
||||
 |
||||
| Intâlnirile cu Elk-ii, oare cum se spune în Românà??? | ||||
 |
||||
"The drive-through tree" - copacul prin care se conduce, và dati seama de dimensiunile lui... 3000 ani, ne lasà un gust de tristete, dacà am sti sà-l ascultàm ar putea sà ne invete istoria noastrà, îsi terminà viata ca trofeu înghitind kilometri de masini, trist...Regàsim pàdurile de Sequioa (Red Wood) giganti. Sînt cu adevàrat o experientà extraordinarà, nu ne mai sàturàm. |
||||
 |
||||
| Prin anii 60-70 pare sà fi fost o modà de a construi case în trunchiuri de copaci... | ||||
 |
||||
| Fern Canyon - Canionul de ferigi. Extraordinar !!! | ||||
 |
||||
Ken si Beth în fata casei lor de pitici lângà Portland. Un cuplu minunat care se bucurà cu adevàrat de viatà... I-am întâlnit în Utah, ne-au primit ca pe copiii lor. Multumim pentru tot!!! Dimineata plecàm de la ei, seara o petrecem cu Bibiana, o tânàrà indiancà Tulalip pe plajà în jurul focului perpetuând traditiile tribului ei în amintirea stràbunilor, o searà minunatà !!!! Focul, forta regeneratoare la indieni. De 4 zile sîntem în Canada, avem o datà de tinut, 15 iulie ora 11 la aeroportul din Anchorage, Alaska, vine Eva din Spania sà petreacà cu noi 2 sàptàmâni !!! |
||||
Imaginea din stânga ? - O premierà româneascà dacà nu mondialà - verificare tehnicà prin internet wifi cu camera ordinatorului cu Liviu - Motorhome. Multumim Liviu ! Am tinut sà imortalizàm momentul... |
||||
 |
||||
|
||||