12 iulie 2007, Anchorage, Alaska Canada...devenisem neràbdàtori sà descoperim si altà imagine a Americii de Nord, suficient de neràbdàtori cât sà-l ferchezuim bine pe Simon pentru a afisa bucuria de a trece în Canada si ...a nu avea surprize neplàcute la granità. Vorbim de exteriorul stràlucitor ca în vitrinà, nu de interiorul amestecat precum bilele tirajului loto. Citeva vehicule înaintea noastrà sunt inspectate foarte amànuntit, ceea ce ne stàrneste mila fatà de vamesul care ar avea ideea deplasatà de ne face nouà o asemenea glumà...Drept este cà într-un spatiu atàt de redus cu 3 copii stràngi si cureti tot timpul pentru a avea linistea curatà, nicidecum camperul. In plus, cu timpul am ajuns la arta de a ocupa fiecare centimetru cub, precum un cub Rubikon. Cum naiba ar putea cineva sà pretindà sà desfacem pentru un control? ...Bucuriile cele mai mari fiind în cele din urmà cele simple...nu ne controleazà nimeni! în plus, distantele sunt din nou în kilometri, ce bucurie...pânà descoperim costul vietii, am fi imaginat cu greu cà într-o zi apropiatà SUA ni se va pàrea o tarà abordabilà... Vancouver, amuzant, am reusit sà nu avem nici o pozà din oras, un oras cu sigurantà foarte plàcut de tràit în ciuda primului avertisment despre a stationa într-un cartier periculos - nu am fi crezut asa ceva în Canada, a primei amenzi total abuzive... |
 |
Petrecem o zi la Acvariul din Vancouver, copiii sunt încântati de belouga, delfini, meduze...în ciuda numàrului mare de acvarii pe care le-au vàzut, ràmîne o "valoare sigurà" pentru interesele lor... Ilinca este în plin extaz, de la începutul càlàtoriei ne impresioneazà cât de receptivà este la animale... |
 |
Muzeul Antropologic din Vancouver, primul nostru contact cu arta indianà nordicà, suntem cu totii încântati de totemuri, ritualuri, màsti, în plus, nimerim din întâmplare de "aboriginal day" ziua nationalà a nativilor, în primà asistàm la o manifestare foarte rarà de dansuri indiene, màstile capàtà dintr-o datà o altà dimensiune si semnificatie...Matei si Vlad sunt impresionati, Ilinca, în extaz, din pàcate aparatele de fotografiat nu sunt apreciate, deci va ràmâne cu adevàrat confidential. A doua zi, ambarcàm cu Simon pe primul nostru ferry din excursie, directia Insula Vancouver. Insula Vancouver este un fel de paradis climatic pentru Canada, curentul cald al oceanului Pacific reducînd foarte mult amplitudinile varà - iarnà, desi pentru varà, ne dàm seama repede, ne-ar place sà le reducà ceva mai putin... Petrecem prima noapte într-o zonà aparent calmà a Victoriei, orasul cel mai important al insulei, fàrà sà stim cà stàm lângà iesirea dintr-o discotecà...ceea ce nu vom întàrzia sà aflàm ! De câtàva vreme Vlad întrebà des seara la culcare "Aici sunt hoti? Dar serpi cu clopotei? " Il linistim imediat, si pe bunà dreptate... A doua zi, cu cearcàne, vizitàm orasul, centrul istoric este foarte atractiv dar preturile si turismul de masà ceva mai putin... Facem deci provizii alimentare intuind cà mâncarea va deveni din ce în ce mai elitistà... |
 |
Duncan, "capitala" totemurilor pe insulà, din càte ni se zice are calitatea de a se fi încercat ceva...totemurile însà sunt presàrate la fel de bine prin parcuri precum în fata unui Mc Donald,a unei bànci sau magazine de suveniruri: demistificarea totalà... Un parc reuneste însà câteva lucràri interesante. |
 |
Ucluelet, un mic port încântàtor pe coasta de vest a insulei, vom petrece aici 2 nopti si ceda tentatiei de a merge sà vedem balenele în ciuda tarifului pe care îl gàsim exorbitant...în plus, în ciuda acestui tarif, trebuie sà semnàm cu totii un document prin care deresponsabilizàm compania în caz de accident, mai mult chiar, în caz de accident în mare trebuie sà ne plàtim propria noastrà salvare...Ambarcàm sperând cà în caz cà, "salvamarul " local...acceptà càrtile visa. Dupà regulile de securitate la bord si maniera de a utiliza WC-urile chimice poetic exprimatà - nu aruncati în toalete decît ceea ce a fost mestecat inainte- plecàm din port. Pentru copii este prima croazierà cu un vapor, legànati de valuri Vlad si Ilinca fac siesta vietii lor, noi cu Matei admiràm peisajele scrutând zarea dupà balene, în zadar...doar focile sunt la datorie. Ne întoarcem încântati (respectiv 2 dintre noi bine odihniti) dar putin frustrati...Publicitatea companiei fiind garantia de a vedea balenele, la întoarcere ni se oferà gratis o a doua posibilitate de ne autofinanta salvarea în mare! O vom lua cu încredere în Tofino si chiar cu mare succes, vedem o balenà înnotând cu puiul ei, suntem cu totii încântati...Balenele îsi petrec o mare parte a anului în pàrtile arctice dar migreazà iarna în Mexic pentru a da nastere puilor, însà sunt si balene, Orci (balenele ucigase) care s-au sedentarizat, de unde garantia de a le vedea în 95% din iesirile în mare. Tofino este o micà asezare turisticà cu mari pretentii financiare, legumele si fructele au preturi exorbitante, evitàm de justete scorbutul...si reusim sà plàtim 18 dolari pentru spàlàtoria automaticà pentru haine... Cadrul natural este cu adevàrat exceptional, micutele hydravioane bràzdeazà cerul fàcând un zgomot teribil dar amuzându-i bine pe copii. Petrecem 2 nopti în fata unui parc de copii, practic...adeseori càutàm solutia asta pentru inoptare. Ceva hoti? Serpi cu clopotei?... |
 |
Miracle Beach, îsi poartà bine numele...coasta de est avînd putine plaji de nisip dar avantajul de a fi la adàpost de vânt, valuri si având impresionanta perspectivà asupra continentului...De când suntem pe insulà, ploaia ne-a crutat rar, este drept cà ne obisnuisem cu doar 3 zile cu ploaie în 5 luni în restul Statelor Unite, iar genul àsta de obiceiuri se schimbà greu înapoi...Ne gràbim sà ajungem în nordul insulei pentru a fi la Port Hardy la data rezervatà pentru ferry. Vremea insularà nu se dezminte, ploia densà abia ne lasà sà ghicim farmecul peisajului dar ce este cu adevàrat fermecàtor este cà Ilinca doarme, Matei si Vlad vàd un film în liniste în timp ce noi, pàrinti nerecunoscàtori tragem chiulul conducând si tàifàsuind singuri în cabinà, un moment de liniste furatà ! Este totusi atât de rar... |
 |
Ne oprim în drum la Telegraph Cove, o micà comunitate de pescari care si-a pàstrat farmecul intact în partea ei veche, partea nouà fiind distrusà fàrà milà de investisori cu ajutorul arhitectilor si acordul autoritàtilor, ca atât de multe alte locuri din pàcate... Ploaia care a transformat deckul din lemn într-un adevàrat patinoar nu ne împiedicà sà ne "târâm" pânà la capàt sà admiràm focile în port si arhitectura simplà din lemn inundatà de vegetatie. Ce bucurie ! A doua zi pe o vreme clementà, o luàm de la capàt, îndràznim chiar sà pescuim dar ca buni prieteni ai naturii de cînd suntem pe insulà nu am reusit sà prindem nici màcar un pestisor....bàietii, însà, nu pierd speranta... |
 |
Muzeul balenelor din telegraph Cove, o clàdire lacustrà prin parchetul càreia se vede marea, Zgomotul valurilor face parte involuntarà din autentica scenografie a locului, un fost atelier.
Un loc frumos cu oameni generosi în informatii, si noi si copiii învàtàm multe despre vietuitoarele màrii. In aceeasi searà înnoptàm în micutul port din Port Mc Neil, nu pentru farmecul (inexistent) al orasului ci pentru a merge a doua zi cu ferry-ul la Alert Bay, un loc reputat pentru a fi conservat cultura indianà pe insulà. Trotinetele în aceste cazuri sunt elementele salvatoare ale unei plimbàri pe jos, Simon ràmânând la odihnà în port. Refuzàm sà mai citim informatiile scrise cu litere mici de pe bilete ale traversàrii, oricum bàietii poartà càstile de protectie tot timpul... |
 |
| Stânga sus, un cimitir de "nativi", totemurile mortuare, instalate la înmormântare, nu sunt întretinute apoi, cad în paraginà ca un lucru normal. restul imaginilor, totemurile din fata muzeului de artà indianà. |
 |
Arhitectura traditionalà indianà - volume simple, bazice ale càror calcane principale sunt integral vopsite cu simboluri locale. Sus, în stànga, volumul principal al muzeului nativilor, partea cea mai frumoasà a muzeului de altfel, restul clàdirii fiid inutil de complicat si nereprezentativ artei lor, jos, "Casa Mare". Vedem si cel mai înalt totem din lume, înàltimea unui bloc de 10 etaje... O zi cu adevàrat plàcutà...seara suntem înapoi la Port McNeil unde dormim din nou în portul de pescari. Suntem surprinsi de relatia nativi-canadieni (acelasi sentiment ca si in USA dealtfel); comuniunea lor cu natura, cultura puternicà, limbile, dansurile le-au fost negate pânà la punctul de a le face sà disparà . Au ràzbàtut numai grupurile mai numeroase. Realitatile lor de astàzi sunt mai degrabà problemele de droguri (în fata scolilor sunt deseori anunturi de recompensà pentru denuntàri de droguri), alcool (în majoritatea comunitàtilor indiene alcoolul este pur si simplu interzis). In multe comunitàti indiene în Statele Unite principala sursà de revenituri sunt cazinourile, ni se pare incredibil...dacà ar fi putut cineva sà-si imagineze acum câteva generatii...Din fericire de relativ putinà vreme copiii nu mai sunt deportati pentru a fi dezràdàcinati si crescuti într-o culturà "civilizatà", încep sà aibà voie din nou sà învete în limbile lor (pentru limbile care au fost suficient reprezentate si nu s-au stins...) sà practice obiceiurile interzise înainte, iar artisti locali duc mai departe arta lor aràt de expresivà si spiritualà. Continuàm drumul ca ultima etapà pânà la Port Hardy de unde ambarcàm pentru Prince Ruppert. In drum, pe o distantà relativ scurtà vedem 5 ursi, pozele, din pàcate sunt ratate. Suntem emotionati cu totii, Ilinca, ca de obicei sare de bucurie, bàietii cu sigurantà scapà de temerea de ursi, sà vezi niste bule de pàr mîncând iarbà pe marginea drumului, nu pot fi periculosi, ràmân hotii si serpii cu clopotei... |
 |
Port Hardy (Insula Vancouver) - Prince Rupert (Continent). Ambarcarea începînd la ora 6 dimineata hotàrâm sà dormim în parkingul portului, în mod vizibil nu suntem singurii cu aceastà idee, deci vom dormi la coadà, plàtind 20 dolari....da, totul se plàteste, în primà avem motoarele diesel ale camioanelor si generatoarele camperurilor americane toatà noaptea, genial, toate astea pentru numai 20 de dolari, o afacere! Un mit al càlàtoriei noastre ia sfàrsit, am cumpàrat un ceas desteptàtor pentru a ne trezi devreme pentru prima datà în 6 luni, pentru a ne trezi în cele din urmà cu bàtài în usà pentru îmbarcare...Iatà-ne deci pe "Northern Adventure" pentru 15 ore de încântare - balene, delfini, iar balene, balene ucigase, iar balene, si din nou balene si în permanentà peisaje extraordinare. "The Inside Pasage" trece printre fiorduri, de multe ori ai impresia cà este un fluviu, o naturà sàlbaticà, frumoasà si sànàtoasà...Politicieni, investisori, arhitecti ar trebui sà fie obligati sà facà genul àsta de càlàtorii în speranta de a fi sensibilizati câtusi de putin pentru planeta noastrà !!! |
 |
Avem noroc, timpul este minunat, asta înseamnà cu nori ceea ce face peisajele dramatice, este impresionant !!! debarcàm la ora 11 noaptea cu singura preocupare de a gàsi un loc de dormit, repede ! Apucàm doar sà ghicim prin întuneric cà farmecul lui Prince Ruppert, dacà cumva a avut unul vreodatà, s-a pierdut total si dedemult... A doua zi de dimineatà realizàm cà în ciuda întunericului si a oboselii nu ne-am înselat doar cà eram încà departe de realitate...Repede, plecàm ! |
 |
Highway 37, pornind de la Prince Ruppert în spre Alaska Highway, prima statie de benzinà la 250 km (dacà au motorinà este bine, dar nu întotdeauna...), primul sat la 500 km, dar cât este de frumos !!! Prima imagine sus în stânga, înnoptàm pe malul lacului, ce minunat ! pânà facem prima noastrà întâlnire cu tântarii... este începutul unei serii de nopti monstruoase...Dupà ce am realizat demult cà Simon nu este etans la praf, descoperim, oh, oroare !, cà nu este nici la tântari...si cum aici asezàrile umane sunt distantate precum capitalele în Europa avem de asteptat pânà ne vom echipa cu un arsenal de luptà împotriva acestor pacoste, care nu piscà, sfâsie ! Dimineata copiii sunt piscati ràu de tot, Matei, am putea sà juràm cà are varicelà... Culorile lacurilor pe drum, ca sà uitàm de tântari... |
 |
Alaska Highway, un drum mitic, bun, nu và imaginati o autostradà germanà, o bandà dus si una întors ajung unui trafic de o masinà (respectiv un camper) la 5 - 10 minute, pe vremuri era un drum imposibil de fàcut, acum o pereche de amortizoare si una de plàmâni în plus ajung sà o traversezi, dar si vreo 10 perechi de ochi în plus sà poti savura peisajul...Sublim ! Extraordinar ! Traficul este atât de redus încât ràmâne un mister cum de poate fi multà lume vara în Alaska precum se zice? Ah, uitasem de avioane... Imaginea din stânga, sus, masivul Kluane, ajunge pânà la 6000 m înàltime, opreste valurile de nori. Partea centralà a Yukonului, din aceastà cauzà are mai putine precipitatii decât Cairo în Egipt (si mai putine piramide ). Và asteptati probabil la peisaje aride din cauza climatului extrem...descoperim o naturà sànàtoasà, fericità, o explozie de flori, culori, este cu adevàrat minunat...iar dacà và întrebati pe unde se poate dormi în pustietatea asta...mai simplu ca oriunde, tragi pe dreapta în toate sensurile expresiei, singura dificultate este sà alegi... Plimbarea lui Ilinca înainte de ipotetica culcare, la ora 10 seara...soarele apune pe la miezul noptii dar ramâne o luminà puternicà constantà , toatà noaptea urmàrind haloul, se vede cum se deplaseazà pe sub linia orizontului...este amuzant... si noi care vroiam sà vedem aurori boreale... |
 |
Alaska Highway, bun, sunt si câteva peisaje mai aride...Un grizzly pe marginea drumului. In general sunt greu de fotografiat animalele sàlbatice, în nenumàrate ocazii le-am ratat, am vàzut pânà si un lup, ceea ce este foarte rar... |
 |
Alaska Highway înseamnà si...Prima masinà de politie întâlnità de câteva sàptàmàni...Asteptàrile interminabile pentru lucràri, ai timp sà legi prietenii...Praful pe care încà îl avem lipit pe cerul gurii...Da, da, si imaginea a 4-a este tot Alaska Highway...dar este minunatà !!! Inseamnà si 1500 km de sosea cu valuri de ocean supàrat, în care sàracul Simon a sàltat adeseori pierzând contactul rotilor cu asfaltul, spre încântarea copiilor si cu sigurantà a urmàtorului garaj pentru suspensii...dar toate astea participà la sentimentul atât de puternic cà Alaska cu masina, se merità... |
 |
Alaskaaaaaaaaaaaaaaaaaaa...cu sigurantà o destinatie din ce în ce mai banalizatà venind cu avionul, dar cât de bine meritatà ajungând cu propriile roti (de suspensii nu mai vorbim cà ele nu prea ajung...) Este cu adevàrat capàtul pàmântului... Simon a fost brav, chiar foarte brav, cât despre noi, am zice de asemenea, cu toatà modestia !
|