Alaska !!! Când Seward a cumpàrat Alaska de la rusi în 1867 a avut un mare fler, acuzat îndelung de senat si presà pentru a fi cumpàrat o « cutie de gheatà », istoria i-a dat în nenumàrate ocazii dreptate...la rândul nostru, ne plecàm în fata lui Seward, Alaska ne-a încântat!!!!
In acelasi timp, a fost perioada cea mai grea din periplul nostru, straturi succesive de obosealà de pe drum lung si fàcut putin pe fugà làcuite cu oboseala zilelor interminabile, pentru copii ca si pentru noi - energia resimtità este enormà! dar imposibil de recuperat golul làsat...autohtonii ne-au zis cu totii cà prima varà petrecutà aici este epuizantà...nu era sà facem noi exceptie de la regulà, nu? Distantele sunt enorme, tântarii nordici nu piscà ci muscà hàlci din carne, mustele negre (the black flies), sfàsie...le-am degustat pânà la abuz cu totii, în special glezna lui Dan devenità mai groasà decât coapsa piciorului...Bun, ne oprim aici, înainte sà ne plângeti de milà...Dificil la început, deci, am învàtat pe parcurs sà ne bucuràm de Alaska iar la sfârsit ne-am delectat !!! Ne-ar fi plàcut poate sà o làsàm în urmà pe o zi de grindinà, uragan, dar nu...am plecat pe o zi minunatà trecînd în Yukon unde ne asteptau aceleasi peisaje sublime plus o aurorà borealà într-o pustietate totalà. Extraordinar !!!
Và làsasem deci la frontiera Statelor Unite cu toatà inocenta posesorului unei vize în regulà, deci blindati cu cei 10 ani, intràri multiple si zâmbetul pe buze...fàrà a conta pe limitatele cunostinte in acest domeniu ale ofiterului de la vamà...care nu întelege cum de vrem sà intràm si sà iesim într-una din Statele Unite, ce, este un sat fàrà câini ? Situatia se prezintà destul de ametità, suntem la frontierà si totusi, Alaska pare departe...Ne dàm seama în acelasi timp cà ofiterul de vamà de la Jacksonville (alt mare expert în domeniul formalitàtilor) la intrarea în Florida ne pusese stampila pe pasapoarte cu data limità de iesire – iulie 2006, un an în urmà !!! Din cele 2 lucruri pe care le avea de fàcut – a pune o stampilà corectà si a fi dezagreabil – nu reusise decât unul! Bun, situatia se aranjeazà în cele din urmà, nu fàrà a trezi spectrul aventurilor vacantei trecute...Acum, la întoarcere ne punem probleme pentru urmare, càci frontiera bizarà între Alaska si Canada face cà vom trece din Alaska în Canada, din nou în Alaska pentru a trece din nou în Canada, apoi, din nous în Statele Unite...speràm sà nu dàm de alti experti...

Drumul înspre Anchorage, continuàm sà "valsàm" pe autostrada sinuoasà în ritmul gàurilor si alunecàrilor de teren de-a lungul lacurilor, ghetarilor si interminabilelor pàduri, în grabà, trebuie sà o asteptàm pe Eva (venità din Spania sà petreacà 3 sàptàmâni cu noi) la aeroport. Ne dàm seama cât este de greu sà avem date fixe în càlàtorie, pierdem libertatea de a ne làsa surprinsi, a improviza, dar ne bucuràm atât de mult de venirea ei...Copiii sunt si ei încântati, în plus vor putea perfectiona timp de 3 sàptàmâni spaniola în vederea Americii Latine...Anchorage, ne asteptam sà fim surprinsi de un oras mare, de fapt ce este surprinzàtor este contrastul urban, al traficului cu pustietatea primei zile a creatiei a unicului drum care duce aici !!!! Incredibil... Din infinitatea spatiului la dispozitie a rezultat un oras extrem de orizontal, în afara câtorva clàdiri în downtown punctele cele mai îanlte sunt panourile publicitare. Orasul are însà parcuri, viatà culturalà si mai ales o climà temperatà fatà de contrastele întîlnite înspre centrul peninsulei, ceea ce fac un oras cu sigurantà plàcut de tràit. Profitàm sà trecem la un dentist pentru Vladi (sàracul de el...) si plàtim 326 dolari (!) pentru o carie (sàracii de noi...).
Iatà-ne deci 6 în camper...spatiul nu este o problemà dar nu este usor pentru cineva sà ia ritmul unei experiente de 6 luni...Cu obisnuinta noastrà avem o autonomie mare, un dus se ia cu 5 litri de apà, trebuie deci sà schimbàm modul de functionare, vom petrece deci mai multe nopti în campinguri. Încântati cu totii, ne lansàm în aventurà...
Ah, aventura! Puteam veni în Alaska fàrà sà càutàm aur? Crow Creek este unul din numeroasele pâràuri care au îmbogàtit si vor continua sà îmbogàteascà càutàtori obstinati...Un vechi sàtulet de adevàrati càutàtori care a pàstrat farmecul acestei perioade nebune, ne-a încântat... In Alaska încà sunt càutàtori de aur profesionisti, multe persoane încà tràiesc din aceastà activitate....Iatà-ne deci cu tàvita printre pietrele pârâului dupà un mic curs de 30 de secunde despre cum se filtreazà aurul de pietris si nisip (duratà comparabilà cu cea a cursului vamesilor pentru vize)
Concluzia càutàrilor este pe atât de rapidà pe cât de teribilà...credeam deja cà va vom lucra dupà càlàtorie numai pentru plàcere...
Jos, în dreapta, interesantà întîlnire cu un cuplu de nativi echipati cu minima protectie împotriva ursilor...Domnul avea chiar un calibru de 9mm, cartusele mândru arborate în jurul taliei, bàietii sunt impresionati, àsta da, bàrbat! Noi, realizàm ceea ce citisem deja, cà în Alaska absolut toatà lumea este înarmatà. Brrr...
Scoatem si noi arma noastrà fatalà, clopotelul special anti-ursi...Despre acest clopotel, existà 2 « scoli » Se afirmà cu sigurantà cà ursii nu asimileazà oamenii cu mâncarea - prima scoalà (eventual cu desertul - cea de-a doua - vezi calibrul de 9mm) deci ajunge sà semnalezi cà esti acolo ca sà te ocoleascà (sau sà stie cà este chemat la masà, în functie de scoalà). Cert este cà îl purtàm în mod asiduu pe poteci, si cum a-l agita cât mai mult mergând înseamnà a il lega lui Ilincuta. cântàm si facem mult zgomot, trebuie sà fim cu adevàrat folclorici...Iatà-ne deci în pàdure spre un Cable Tram, o structurà metalicà culisând pe cabluri la o mare înàltime deasupra aceluiasi ràu. Incântàtor în special pentru bàieti, în drum avem ocazia sà epuizàm repertoriul de cântece cu copiii; ursilor, atentie, suntem aici !!!

Talkeetna, mic oràsel încântàtor situat între Anchorage si parcul Denali, punctul de plecare principal al zborurilor si expeditiilor înspre vârful McKinley, cel mai înalt punct din America de nord, în jur de 6200m. Pentru cine a vàzut seria americanà "Northern Exposure" - Doctor în Alaska, se zice cà ambianta filmului datoreazà mult Talkeetnei. Cert este cà pe aici asezàrile cu farmec le cam numeri pe degetul de la mânà...Clàdirile sunt vechi, ceea ce este rar aici, inundate de flori, coarne de reni si elani, diverse obiecte vechi, este fermecàtor. Seara asistàm la un spectacol de jazz, este incredibil, dintr-o populatie de 300 locuitori au reusit sà compunà un Jazz Band de 40 de persoane care cântà într-un mod savuros, fericit, cu mult umor...este clar, Talkeetna are un spirit.

Prima imagine, muntele Mc Kinley, clar, am fi zburat cu avionul pe deasupra dacà am fi gàsit un lingou de aur în râu dar nu a fost cazul...iar aici totul este exorbitant...ne multumim deci sà-l vedem de la distantà, se pare cà este etât de rar sà fie descoperit...
Parcul Denali, un loc mitic (si mioritic), o întindere sàlbaticà trecând prin taiga (pàduri foarte joase) si tundra (doar muschi si licheni), o viatà sàlbaticà bogatà dar o organizare particularà, nu se poate merge decât cu aotobuzul, plimbàri între 7 si 13 ore dus întors. Cu un permis special se poate merge pe jos, dormi cu cortul dar nu existà nici un drum marcat, deci grizzly, ursi negri lupi, întâlnirile pot fi din cele mai interesante, poate nu de fàcut cu copiii...Cu parcul Yosemite, Denali ràmâne pentru noi un compendiu al regulilor si normelor de securitate americane,...în mijocul unei naturi care nu-ti sugereazà decât libertate...

Testàm deci experienta pestisorului rosu din acvariu timp de 7 ore, sà admiràm parcul din autobuz. Este bizarà maniera de a proteja natura, a o proteja înseamnà a trài în armonie cu ea, nicidecum stànd închisi uitàndu-ne pe geam ca la televizor...este drept cà în càlàtoria noastrà ne-am obisnuit cu o libertate totalà, pentru noi este greu de admis...Admiràm deci peisajul sàrind de pe o parte pe alta a autobuzului la fiecare ren, dar pe furis, conducàtoarea supraveghind în oglindà orice eventualà scoatere a centurilor de sigurantà...In plus, cu cei 3 copii potentiali încàlcàtori de reguli se delecteazà, suntem luati în colimator de la început...
Abstractie fàcând de paranoia organizàrii si a securitàtii natura este cu adevàrat exceptionalà, poate tocmai de aceea vom ràmâne frustrati... Sublim Denali !!!

Fairbanks - Ce forme de viatà ar fi avut Alaska în afara satelor autohtonilor dacà nu ar fi existat pe rând gold rush-ul si descoperirea petrolului? Istoria tuturor oraselor începe asa... Fairbanks, a fost fondat aici si nu în altà parte pentru cà doar pânà aici s-a putut veni cu vaporul pe râul Chena în càutarea aurului...mai târziu, orasul s-a dezvoltat datorità constructiei pipe-linului de petrol care traverseazà Alaska din nord în sud... Sosind aici, dacà ai « norocul » sà fie pe o vreme de ploaie mohorâtà farmecul orasului face cà singurul reper pe care îl cauti este drumul pe care ai venit, ceea ce ni s-a întâmplat nouà, nu am fi crezut cà am putea petrece aici mai multe zile. Intrigati despre motivatia locuitului aici, intrând în discutii cu locuitori care ne-au recomandat diverse locuri, am învàtat sà apreciem orasul, sà-i simtim pulsul vietii de varà. Cu sigurantà mai mult decât în alte pàrti, anotimpurile se succed repede, trebuie profitat bine si repede de scurtul sezon înainte de noptile polare si ale lor -50 grade celsius...dar si ale lor minunate Aurore Boreale ! Fairbanks se bucurà de statutul neoficial de « capitalà » a aurorelor boreale. Polul nord magnetic al pàmântului corespunzând din ce în ce mai putin cu polul geografic (se deplaseazà), se situeazà în apropiere, aproape deasupra frontierei cu Yukon-ul. Din aceastà cauzà  de aici se vàd în medie 240 de aurore pe an ! Praful solar accede pe la polul magnetic si se aprinde creând aceste miscàri rapide magice de culori incredibile. Spectacolul este, se pare, maniera cea mai sigurà de a se simti nesemnificativ... Desi din cauza luminii nocturne nu le putem vedea, numai faptul cà suntem aici sub ele ne impresioneazà ! Incà nu pierdem speranta, mai suntem încà aproape o lunà prin Alaska, iar ziua va scade...
Aurorele Boreale apar des în discutiile cu locuitorii despre sensul vietii la Fairbanks, pentru unii reprezintà magia iernii, pentru altii mai putin visàtori, aurorele sunt departe de a compensa frigul si întunericul (ziua cea mai scurtà are 3 ore), "Ce îmi place aici ?" ne ràspunde un locuitor "Dacà nu ai chef sà fii civilizat, nu esti obligat..."
Este drept cà noi profitàm de o versiune idilicà a Alaskei, între 25 si 30 de grade, fàrà aurore, doar cu norii de tântari (deh, nu le poti avea pe toate). Imaginile sunt din Pioneer's Park, reconstructie a unora dintre casele istorice ale orasului, astàzi magazine de suveniruri (pentru neveste), zona de asteptare pentru bàrbati..., defileu de masini vechi si expozitie a diverselor masinàrii cu aburi folosite.
La început vroiam sà urcàm pânà la cercul polar, drumul de la Fairbanks, însà este reputat atât de jalnic (300km totusi...) încât toatà lumea a încercat (si reusit în cele din urmà) sà ne descurajeze. Pentru 6 roti ni se recomandau 4 cauciucuri de rezervà montate pentru a face fatà pietrelor extrem de tàioase...Nici nu se punea problema sà gàsim alte pneuri aici, americanii râd când vâd la un camion roti atât de mici...
Ne vom fi oprit deci la 300 km de cercul polar, îl vom vedea cu altà ocazie în Finlanda, nu, Monica?

North Pole, lângà Fairbanks...erati convinsi cà Mos Craciun vine din Finlanda? Si noi...Iatà deci importanta culturalà a càlàtoriei noastre, reparàm greseala fàcându-i un mare omagiu în persoanà, lui - precum si Doamnei Cràciun...Và dati seama, Matei, Vlad si Ilinca au stat la el în brate!!! Un moment de neuitat, încà mai vorbesc... In plus, mosu' are spirit, în chiar înaintea noastrà era o familie cu 2 gemeni. Remarca mosului - sunteti gemeni? Aaah, double trouble...ne-a amuzat foarte tare !
Prima imagine - înnoptàm singuri pe malul unui lac. Seara admiràm elani pàscând linistiti în mijlocul lacului. Noaptea suntem înconjurati, nestingheriti, ei se plimbà în jur, apoi se duc sà se "bàlàceascà" în lac cu bucuria si zgomotul unor copii în pauzà la scoalà...ce plàcere sà asistàm la acest spectacol...
Noaptea urmàtoare, tot în naturà, singuri, într-o pustietate (aproape) totalà, doar noi (si miliardul de tântari). Eva ne considera la început barbari în maniera noastrà de a scàpa de tântari - am gàsit un fel de rachete de tenis electrice, pe baterii, care îi electrocuteazà (daaa, stim, este barbar, ar trebui interzis...dar nu ati fost în Alaska!) In aceastà fazà a càlàtoriei Eva nu mai doarme fàrà racheta ei de pedeapsà capitalà a sàrmanelor insecte , rachetà a càrei utilizare o savureazà...
Picnic în drum spre Valdez, copiii se joacà cât timp noi preparàm mâncarea, strângem, spàlàm, curàtàm, dar noi când ne jucàm?
Alaskan Pipeline, conducta de petrol traversând Alaska din nord în sud la Valdez (dacà Valdez nu và zice nimic, atunci poate Exxon Valdez?) pe o distantà de cca 1200 km. o adevàratà reusità tehnicà, în parte îngropatà, în parte aerianà suportatà de permafrost cu toate constrângerile tehnice traversàrilor permafrostului si ale unor dintre cele mai teribile falii tehtonice precum falia Denali. Tot petrolul din Alaska trece prin aceastà conductà. Tot, deocamdatà, în curând va exista alta, càci o bunà parte din ANWR (arctic national wildlife refugee) va fi transformat în câmpuri de petrol tàind traseele de migrare ale hoardelor de reni. De zeci de ani aceastà zonà (bogatà în petrol) a scàpat forajelor pentru a proteja mediul natural, diversele administratii americane au gratiat-o dar de la ultima administratie, totul pare inevitabil...Pàcat, mare pàcat, într-un moment în care evolutia tehnologiilor ne permite sà privim viitorul prin prisma (în orice caz obligatorie mai devreme sau mai târziu) a energiilor naturale ecologice si inepuisabile. Când ai vàzut aceste teritorii este normal sà consideri cà viitorul lor nu se poate lua dintr-un birou, fie el oval sau pàtrat...Fàrà a fi moralizatori, Alaska nu-ti poate insufla altceva decât tandrete pentru Pamântul nostru... Bun, ne oprim aici cu critica pentru cà în ciuda tuturor eforturilor noastre de a càlàtori ecologic - panourile solare, WC ecologic fàrà produse chimice, toti detergentii biodegradabili avansàm arzând motorinà...

Worthington Glacier, în drum spre Valdez, unul din putinii ghetari accesibili usor, în plus pe care se poate merge (patina mai degrabà). Petrecem o zi minunatà...Partea importantà a ràului rezultat din topirea ghetarului, nevizibilà în poze produce un zgomot extrem de puternic. Sus îndreapta, Marilena si Eva traversînd delicat prin apa înghetatà.

Tot ghetarul Worthington...

Culorile pozelor pot eventual sà dea doar o idee, albastrul este magic ! Gheata, absorbând toate culorile spectrului solar exceptând albastrul, pe care-l reflectà dà acest albastru magic. Vlad stàîntr-un echilibru foarte precar, este un adevàrat patinoar... Superb !

31 iulie, Vlad a "primit" (cum spune el) 5 ani !!! Bucurie mare în camper, pràjituri, clàtite, baloane si mai ales mare emotie...La multi ani, Vladi!
Micà parantezà despre copii în càlàtorie, adorà! Este drept cà au vàzut si fàcut atât de multe lucruri incredibile... Ne-ar place doar sà participe putin mai mult la viata în camper, sà se certe mai putin...
Valdez, precum ziceam, dacà nu và zice nimic, Exxon Valdez và poate împrospàta în mod trist memoria...Din fericire din catastrofa petrolierului nu au ràmas decât tristele amintiri, toate urmele au dispàrut, ràmâne însà un oras tristut, necrutat de soartà. Construit în timpul ràzboiului ca singurul port fàrà gheatà orasul a fost lovit teribil de cutremurul din 64, imaginati-và 9,2 grade timp de aproape 5 minute...apoi, tsunamiul...Dupà câtiva ani, se realizeazà cà orasul este construit pe un teren instabil deci se mutà cu câtiva km, apoi, catastrofa Exxon...Teribil ! Este greu de zis în stuatia asta cà orasul nu are farmec...
Continuàm cu un ferry de la Valdez la Wittier, o croazierà de 5 ore, o adevàratà minunàtie în ciuda vremii...Càlàtorim printre iceberguri, impresionant!
Càlàtorim printre iceberguri, impresionant! Leii de mare tràiesc într-un cadru de invidiat...
Vlad si Ilinca se joacà îndelung pe punte în timp de Matei trage chiulul...
O aurorà borealà (araorà boralà cum spun bàietii) ! Este o aurorà foarte micà dar în realitate trebuie sà fie giganticà pentru a fi vizibilà cu lumina ambientà la 2 dimineata. Suntem încântati sà o vedem, mai ales cà toatà lumea ne-a asigurat cà în perioada asta sunt imposibil de vàzut...Impresionant!
Portage glacier, unul din ghetarii care s-au retras foarte mult in ultimii ani se varsà într-un lac, deci se viziteazà doar cu vaporul. Copiii sunt încântati de imensele bucàti care fac un zgomot enorm desprinzându-se. Vlad recuperând o bucatà de gheatà - Pot sà o pàstrez pentru tot timpul?
Viril...
Incà o micà trecere prin Anchorage, o conducem pe Eva la aeroport, 3 sàptàmâni trec atât de repede...Multumim, Eva, pe curând !
Turnagain arm, între Anchorage si Kenai Peninsula, maree foarte puternice, funduri de ocean descoperite la mareea joasà extrem de periculoase, noroaiele fiind adevàrate nisipuri miscàtoare...
Tot Turnagain arm, pàrem de-a dreptul în vacantà, nu?
Bird Creek, vàrsându-se în Turnagain Arm, mareea joasà - toatà partea uscatà vizibilà dispare la mareea înaltà, de altfel pentru prima datà descoperim începutul unei maree printr-un val care umple literalmente valea...impresionant, un fel de mini tsunami ! Sute de pescari îsi încearcà norocul, undite încurcate câte 5 dintr-o datà, este comic...Dupà o luptà aprigà cu pestele si mai ales cu noroiul prindem primul nostru somon. Ne scoatem picioarele din noroi cu mâinile, apoi ne afundàm si mai tare, terminàm de-a busilea, ne târâm, dar îl prindem, este greu de crezut cà pestele prins este un somon roz...Copiii adorà...
Imaginea de jos, dreapta, un loc mitic pentru somoni, Russian River, "colt" cu Kenai River, Matei, pescar cu experientà de acum, se scoalà pentru ferry-ul de 7 dimineata, primul..., pentru o nouà partidà...
Diversele specii de somoni prinsi, Sockeye, Pink (sus în stânga), Silver (în dreapta) si Red, jos. Cei de sus, i-a pescuit Matei cu mânutele lui, demn de remarcat! Lupta cu cel rosu a fost impresionantà, si-a regàsit în mod meritat locul în râu. Am petrecut cu totul 3 zile pe malul râului, niste zile minunate de odihnà si descoperiri.

Exit Glacier face parte din Kenai Fjords National Park. Este doar unul dintre bratele unei màri de gheatà de 80 pe 45 km. Din pàcate ca adeseori normele de securitate balizeazà sever parcursul. Imaginea de jos în stânga, ghetarii sunt adevàrate buldozere ale naturii, modificà în mod radical peisajul. Alunecând, sau retràgându-se sculpteazà stâncile - în imagine, zgârieturile làsate pe o piatrà.

Descoperim cu mare plàcere un pârâu, Indian Creek cu o adâncime medie de 10 centimetri în care se zbat sute de somoni pink (roz) urcând împotriva curentului. Copiii sunt înnebuniti !!! Matei, marele nostru pescar se amuzà a-i prinde direct cu plasa...Toatà lumea îi mângâie si îi repunem în apà. Ouàlele de somon umplu râul, mai ales în locurile adàpostite de curent. Vlad, cu multà grijà repune în apà ouàlele care au ràmas pe uscat. Alàturi de ouà descoperim în mai multe locuri somoni morti...Ciclul vietii lor este impresionant, se nasc în râurile de apà dulce unde tràiesc între unu si doi ani, migreazà în ocean unde continuà viata între doi si trei ani dupà care regàsesc, între iulie si august în functie de specia de somon, râul si locul exact unde s-au nàscut pentru a depune icrele si mor... Este impresionant sà ne gândim cà acum, în momentul în care scriem nici unul dintre somonii care dàdeau atâta viatà râului nu mai este în viatà... Ce experientà extraordinarà pentru noi toti !
Prietenii nostrii, moosii (elanii) - ne-au acompaniat tot timpul periplului nostru în Alaska, în oras (imginea de sus este luatà în plin Anchorage), în parcuri, în "sàlbàticie" ...Singurul regret este cà nu am vàzut decât "doamne" cum spun bàietii. Animale foarte pasnice dar în prezenta puilor pot deveni agresive si, deci periculoase prin impresionanta talie...

Animale fantastice - Somonul gigantic - Asta da curaj.../ Lupul alb din vitrinà (Vlad) - Tata, nici màcar nu mi-a fost fricà ! / Gorila (Vlad) - Dar gorila aia este adevàratà? Pài cum, Vladi, se poate, nu vezi cà are si chiloti? / Musk Ox - O fermà la Palmer unde animalele se distreazà jucând fotbal (este adevàrat !) ...din pàcate era zi fàrà meci.

Undeva în Alaska, nici nu are importantà pe unde, este la fel de frumos peste tot...
Petrecem ultima zi în Alaska într-un decor în genul imaginilor pe care le primesti prin internet la birou cu locuri de vis pe care nu le vei vedea niciodatà...
Seward, jos pàlària, Alaska, multumim !!!!

Povestea càlàtoriei