 |
Dupà o scurtà trecere în Canada, prin Yukon ne întoarcem în Alaska la Haines pentru a îmbarca pe un fery pentru o càlàtorie de 48 de ore printre fjorduri, directia, Prince Ruppert în Canada...da, din nou, este greu de gàsit logica în toate trecerile de frontierà între Alaska si Canada fàrà o hartà...Cu câteva minute înainte de a îmbarca ne cuprinde un fel de refuz de a pàràsi Alaska, si dacà am schimba biletele pentru a descoperi orasele fjordurilor? Ce simplu pare când nu ai date fixe de respectat...Ne vom opri deci la Ketchikan pe insula Revillagigedo, loc cunoscut pentru arta nativà...de fapt pornim cu ideea unui sàtulet...ne dàm seama încet încet cà de fapt este un adevàrat oràsel agitat, industrial, asaltat de transatlantice cu mii de turisti...speràm cà nu ne-am pàcàlit ! |
 |
Din opririle feryului nu vom avea decât o micà idee, Skagway, Juneau (capitala Alaskei, singurul stat American al càrei capitalà nu este accesibil pe sosea - pentru a da o idee, imaginea de sus în dreapta este portul din Juneau..., Sitka, prima capitalà a statului, Petersbourg, mici orase accesibile doar pe mare exceptând avionul, bineînteles, dar toate sugereazà o viatà atât de pasnicà în armonie cu natura ! Insulite, ghetari, balene, delfini, croaziera este extrem de agreabilà, chiar si exercitiul de panà a feryului în plinà mare deasupra faliei San Andres angajând totalitatea echipajului este interesant, pânà la urletul sirenei urmate de mesajul "abandon ship" primit cu un anumit stres general...nu stiu de ce. |
 |
Ketchikan - ghidul Lonely Planet în prima frazà spune - Dacà stati mai mult de o jumàtate de orà, veti vedea cu sigurantà ploaia, a doua frazà, dacà în organizarea unei zile în Ketchikan, locuitorii ar tine cont de ploaie, Ketchikan nu ar mai exista...Incurajant, începe bine...In plus descoperim cozile de transatlanticele în maniera marelui zid Chinezesc aducând zilnic în jur de 10 000 de turisti. Continuà si mai bine... Ne linistim repede, vapoarele nu stau decât câteva ore iar turistii, cea mai mare parte nici nu coboarà iar cei care o fac trec rar de barajul bijuteriilor. Dupà ora 5, zidul Chinezesc dispare, agitatia de asemenea, instantaneu, orice formà de activitate s-a stins total, magic !, sau mai degrabà abia atunci devine magic...Venisem aici pentru 3 zile, vom descoperi încet încet farmecul orasului, al insulei, si în serii de prelungiri succesive de câte 3 zile ale biletelor de cotinuare vom petrece aici 12 zile degustând cu adevàrat aceastà experientà. Incepând sà ne facem prieteni ne dàm seama cà mai toatà lumea ne cunoaste, este tare greu sà trecem neobservati..Ceea ce ne încântà aici este echilibrul perfect între civilizatie si naturà sàlbaticà, dar disperat de sàlbaticà... |
 |
Incepem descoperirea orasului cu arta nativà, "poluri" de totemuri de diferite vârste, unele chiar de sute de ani, descoperim un loc cultural deosebit unde traditiile indiene au ràzbàtut decenii, chiar secole de oprimare continuînd pânà în zilele noastre. |
 |
Copiii se amuzà copios, este drept cà pentru ei ràmâne o artà foarte ludicà...învàtàm sà "citim" povestile totemurilor, de jos în sus, povesti care retraseazà evenimente importante din viata indienilor, triste sau vesele, implicând deseori evenimente legate de "omul alb". |
 |
Somonii sub toate aspectele...Râul din centrul orasului este plin...nu ne putem împiedica sà ne alàturàm pescarilor si sà pescuim de pe un pod în plin centrul orasului sub privirea admirativà a turistilor trecuti de bariera bijuteriilor...treptat somonii devin atât de numerosi încât pe alocuri este dificil sà vezi apa. Studiem îndelung somonii luptând sà urce cascadele, impresionant ! In pustiul camping de pe plajà Matei trece de la pescuitul cu undita la cel cu plasa, apoi direct cu mâna...devine atàt de prieten cu pestii încât nu mai vrea sà mâncàm nici unul, toti sunt repusi în libertate. In ultima zi, prindem cu totii somoni epuizati ajunsi în apà mult prea putian adâncà si încercàm sà-i punem în locuri adânci mai adàpostite de ursi...Bàietii ar fi dezamàgiti dacà am uita sà scriem cà am pescuit alàturi de foci, la un moment dat 5 foci înotau disperate dupà somoni chiar alàturi de noi spre încântarea lor...Ursii pescuind, într-un râulet gàsim 5 ursi delectându-se, extraordinar spectacol... |
 |
Plàjile noastre (private am zice la cât de singuri eram) din Ketchikan - Sus cele 2 imagini, plàjile campingului (nu và imaginati în spate corturi sau baruri cu mititei si bere, nuuuu....în spate, doar pàdurea ploioasà virginà, magicà, cu ursi si lupi, cât despre corturi, campingul era pustiu...Jos în stânga, plaja locului unde am înnoptat (ilegal fàrà sà stim dar fàrà sà fim deranjati...) 7 nopti dar abia dupà a 6-a noapte am vàzut mare panoul - No Overnight...In dreapta, plaja unde aveam internetul fàrà fir... |
 |
Rain Forest - Pàdurea ploioasà am zice, fjordurile din Alaska sunt parte din cea mai mare Rain Forest din lume. Umiditatea este atât de mare încât la cea mai micà razà de soare nori de aburi se ridicà din orice formà de viatà actualà sau trecutà. Un covor de muschi acoperà absolut tot. Pàmântul este cu adevàrat greu de vàzut, ne întrebàm dacà chiar existà, càlcàm doar pe straturi peste straturi de lemne putrezite, muschi, ciuperci...Interventia umanà este extrem de bine venità, mici pasarele din lemn dau impresia cà plutesc fàrà a deranja aceastà naturà fericità. Miroase, duhneste mai degrabà a ursi în toate directiile, dar fascinati de acest univers extraordinar uitàm pânà si clopotelul salvator, în plus ne simtim atât de mici si coplesiti cà nici unul dintre noi nu mai reuseste sà facà tàràboiul obisnuit, mai ales copiii (de ce nu este asa în camper?) mergem susotind... Cu Sequia Gigantici, Rain Forest sunt pàdurile care ne-au impresionat cel mai mult, fàrà îndoialà, aici având în plus un amestec de teamà si fascinatie imposibil de descris, sublim ! |
 |
Din când în când, mici iesiri înspre plàji izolate la mareea inaltà ne permit sà "decompresàm" Este minunat, minunat... Este mândru tàticul...De atunci, rând pe rând, barba, apoi podoaba capilarà de explorator s-au dus, ne întoarcem si noi (provisoriu) la civilizatie... |
 |
Si scoala??? Matei a avut o vacantà de aproape 5 luni...La început aveam planuri mari, academice, sà scrie si sà facà calcule zilnic...deh, eram si noi mai tineri si visàtori...s-au dus pe apa sâmbetei, dar scoala este pentru ei cotidianul si asta ni se pare extraordinar. In stânga sus, lectia de sculpturà într-un renumit atelier de totemuri, în dreapta, lectia de taxidermie, multumim Louie !, extrem de interesant, în plus plecàm de la el cu carne de mâncat de la toate animalele pàdurii plus ceva ale màrii...Jos în stânga, lectia de fizicà opticà, în dreapta, cea de stiinte naturale. Sà nu uitàm lectiile cotidiene de geografie, de istorie, englezà fàrà a-si da seama...Intre timp, cu întârzierea actualizàrii, Matei a reînceput scoala (si Vlad, dar la nivelul lui neoficial) si în manuale figureazà totemuri indiene din Alaska. Ne-a amuzat surprinderea bàietilor pentru faptul cà se poate învàta la scoalà despre ceea ce ei au vàzut deja. Pentru ei, cotidianul în care învatà atât de multe lucruri este doar o joacà, nu poate fi o scoalà. Noi zicem, dacà jucând pot sà învete atât de mult, cu atât mai bine ! In orice caz, Matei a început din nou scoala cu o plàcere surprinzàtoare, noi suntem încà sus în pat (pàrinti nedemni), Matei ne asteaptà jos cu manualele zorindu-ne...dar unde este Mateiul de anul trecut??? Matei a prins o curiozitate de a gusta, a încerca si a face tot ce este nou pentru el care ne încântà, Vlad o ia pe urmele lui, Ilinca, în plinà schimbare este la o vârstà savuroasà, ce mult s-au schimbat copiii... |
 |
Plecàm din Ketchikan dimineata, eram pe lista de asteptare a vaporului cu ascunsa sperantà de a nu avea loc dar am avut...în filozofia noastrà asta înseamnà cà trebuia sà plecàm, lucrurile se întâmplà asa cum trebuie sà se întâmple, dar copiii sunt amàrâti cu totii, Matei este în lacrimi, încà îl auzim "De ce a trebuit sà plecàm din Ketchikan?" A trebuit...dar am plecat cu dorinta fermà de a încerca sà venim o datà sà petrecem un an aici, sà vedem natura si viata oamenilor mai de aproape într-un ciclu complet. Ne-ar place tare mult, mai ales dacà, asa cum ne dorim, din acest periplu reusim sà ràmânem si cu o adevàratà mobilitate profesionalà, deci o vom face !
|