Panama...O tarà divizatà pentru a uni lumea...Indiscutabil cei mai comunicativi, agreabili si dràguti oameni din toatà America Centralà.
O tarà surprinzàtoare, minunatà, dar cum naturii, îi trebuie o valoare comercialà pentru a fi recunoscutà cu adevàrat, unica resursà de exceptie a Panamei este...pozitia geograficà. Làrgimea istmului, în partea cea mai îngustà este de 60 de km, o nimica de sàpat pentru a scurta drumul prin teribila si innavigabila Tarà de Foc (noi preferàm sà nu luàm scurtàtura scurtàturii...) pânà la oceanul vecin. Hernan Cortez, ("poetul" conquistador al Mexicului) a transmis în calitate de mare vizionar coroanei spaniei încà din anii 1500 "Construirea unui canal aici, ar fi cu mult mai interesantà pentru coroanà decât colonizarea întregii Americi Latine"
Ce altceva và imaginati despre Panama decât canalul? Oare cu mai mult decât noi? Eram gata sà sàrim peste, neràbdàtori sà ajungem în America de Sud, dacà am fi gàsit un vapor rezonabil care sà ni-l transporte pe dragul Simon, si nu am fi stiut ce am pierdut...

In càutarea frigului...Ne apropiem de vulcanul Baru, la Boquete. Descoperim o gràdinà tematicà adorabilà, tinutà de o familie pasionatà, si pentru prima datà în excursie închiriem pentru 2 nopti o càbànutà fàrà sà avem nevoie, doar asa, sà stàm 2 zile îmbibati de spiritul pozitiv al locului. O încântare !!!

Insulele San Blas - Un arhipelag de 365 de insulite se desfàsoarà pe o întindere de apà màsuratà în ore de barcà, pânà la 12 ore de îmbarcatie cu un motor lenes si discret le pot separa. Izolarea, pentru marea majoritate celor 41 de insule locuite nu înseamnà doar garantia de a trài printre pestisorii multicolori într-o liniste absolutà ci si zeci de ore de barcà doar pentru a aduce pretioasa apà potabilà de la unicul râu care coboarà din munti. Indigenii Kuna s-au refugiat de pe pàmânt aici acum sute de ani "coincidentà" a colonizàrii spaniole, devenind pescari, marinari, si, oricât s-ar spune...vacancieri de lux. Trei ore de masinà 4x4 împinsà la extrema suferintà prin junglà, santuri de jumàtate de metru profunzime, pline de noroi, aici a început sezonul ploilor....traversarea unui râu cu apa pânà la capota motorului ne conduc în unicul port al comunitàtii Kuna, Carti, un mic ponton la care acosteazà bàrcute construite dintr-un unic trunchi de copac, vesel pictate. Bun venit la Kuna Yala, insulele San Blas !

Fiecare insulà este autonomà, o comunitate, cele mai mici, o unicà familie, cele mai mari pânà la o mie de locuitori. Comunitàtile, conduse de patru sefi - los sahilas, sunt regrupate formând etnia Kuna. Insulitele par sà pluteascà linistit pe apà, în marea majoritate lucuintele ocupà sutà la sutà din suprafatà, unele, însà îsi permit "luxul" unei mici plàji - cu sigurantà pentru a "fugi" de stresul vietii cotidiene...Suntem la o orà de trafic de vârf, câteva bàrcute deservesc insulele cu încetinitorul, alte bàrcute lenese de pescari par sà fie active, în orice caz, par....ca unica formà de miscare perceptibilà.

Vom sta deci la familia lui Priscillo, locuitorii uneia dintre casele orientate înspre exterior, am putea spune, cu vederea la "stradà". Prima imagine, bucàtària, a doua, camera pe care o vom ocupa - este foarte rar ca într-o casà una din încàperi sà fie închisà, de obicei unica încàpere este bràzdatà în toate sensurile de paturile plutitoare, hamacele. Noi vom beneficia de acest lux suprem, câteva panouri din bambusi, cartoane, pungi de plastic, textile si chiar si o usà de frigider lejer decoratà ne vor oferi putinà intimitate (strict) vizualà. Jos în stânga, toaleta tinând si rolul dusului. Privelistea este la fel de extraordinarà pe deasupra ca si pe dedesubt (imaginea de alàturi). Da, stim, ne-am întrebat si noi la ce foloseste colacul? Singurul ràspuns plauzibil, pe noptile cu putinà luminà poate fi "vizat" ceva mai usor. Nici ziua sà nu credeti cà este chiar asa de usor de utilizat, trebuiesc evitati sàrmanii pestisori multicolori, ei nu au nici o vinà...In orice caz, rezultatul este impecabil de curat (in acelasi loc se face dusul deci automat curàtat), nici un miros...iar despre ecologie, dacà nu suntem ipocriti, si în societatea noastrà modernà, oricât am trata apele "colorate", cam aceleasi lucruri se duc în aceleasi locuri, nu? Cel putin în Ciudad de Panama este mai mult decât evident...realitatea sare în ochi, si, mai ales în nàri...

Continuàm plimbarea pe lumina dimineatii. Pasarela conducând la unicul loc ceva mai intim trece pe lângà càsuta purcelului, unul din marile centre de interes ale copiilor. Sub pasarelà, zeci de melci sidefati gigantici cu interiorul roz, din genul celor pe care-i vezi în muzee, si-au gàsit odihna dupà ce au servit drept cine copioase. De fapt aici totul se aruncà în mare, iar ceea ce nu este biodegradabil formeazà un strat manifest bine vizibil al influentei societàtii moderne asupra civilizatiei Kuna. Ambalajele de plastic, aluminiu si alte mari descoperiri au ajuns bineînteles si aici, numai cà nu stiu ce sà facà cu ele, altceva decât a le arunca în mare...Continui deci pe firava pasarelà. O micà privire dreapta - stânga, nu mà vede nimeni, mà voi opri aici cu detaliile urmàtoare...dar privelistea (dreapta jos) este dintre cele mai inspirante în aceste momente...

Multe dintre insulite nu sunt locuite, vom merge pe insula "Iguana", pentru prima datà încercàm sentimentul lui Robinson, sublim! Iguana am càutat-o îndelung, se pare cà au fost mai multe dar...probabil cà sàtenii sàtui de a mânca peste...au fost mâncate sàracele. Nisipul insulei este doar corali fàrâmitati, consistenta calcarului este particularà, milioane de scoici si ràmurele de corali acoperà insula. Sublim moment!

Iarna pe ulità...numai cà aici iarna plouà, o càldurà umedà de sauna îmbibà totul iar când lejera brizà a màrii se opreste, totul pare sà se opreascà. Ne plimbàm prin sat cu trupa de copii urmàrindu-ne, la fiecare cotiturà coada cometei creste...
Magazinul satului, aici banii sunt extrem de putin folositi, de fapt necesitàtile lor ancestrale fac ca banul sà fie un lux, iar în màsura în care luxul nu este absolut necesar...Magazinul functioneazà în bunà parte pe sistemul trocului, iar "moneda de bazà" pare sà fie nuca de cocos foarte càutatà de vapoarele comerciale colombiene.

Seara pe deal... Bàrcile sunt ridicate la câteva zeci de centimetri de apà. Fapt bizar, pentru un ocean deschis, aici practic nu existà maree, ceea ce permite constructia caselor la nivelul apei, deducem deci cà furtunile ràmân simbolice iar de tsunamiuri nu s-a auzit.
Dimineata, bàrbatii plecând la...birou.

Printre insulite apa este adesea putin profundà, mergem la pescuit de crabi, languste, melci, avem ocazia sà plonjàm pe rând si descoperim o incredibilà lume acvaticà tropicalà. Imaginile, bine, stim, ati vàzut cu mult mai impresionante, comandantul Cousteau ne-a devansat...dar sunt luate de la suprafata apei, prin apà, copiii asistà la o lectie de stiinte naturalà impresionantà. In cele din urmà vor intra si ei în apà la noi în brate plutind în mijlocul oceanului, îsi vor aminti multà vreme...

Ne dati vreo 2 kilograme de languste, câtiva crabi, 2 caracatite, ceva scoici, da?...Jos, cam în mijlocul drumului si putin pe genunchi dar mâncarea de vis (Cristiana, scuzà-ne), dar nu si visul copiilor Vorbim de Vlad si Ilinca, Matei, bine dresat, devorà tot ce iese din apà (Cristiana, scuzà-l) ...Sus în dreapta...panouri solare, simbioza între traditie (asamblajul gen Flinstone) si modernitate...
Jos în dreapta, influenta culturii române asupra celei kuna, Rosa, adorabilul sufletel de companie si-a schimbat numele în Papagalu'...

Portul traditional kuna, de specificat, portul de zi cu zi, chiar si bujorii din obràjori...
Locuitorii sunt reticenti la poze, uneori chiar ostili. Folosesc deci aceastà atitudine pentru a câstiga bani...O pozà, un dolar...atitudine omniprezentà în america latinà...In general ar trebui ca populatiile indigene sà-si schimbe atitudinea fatà de "omul alb" Eticheta de turist, ne dà o alurà de milionari cu dolarii la sub brate, dar turistii care ajung în aceste locuri sunt departe de a fi un Bill Gates sau un Becali (uf, din fericire).

Imaginile de sus, la fiecare 45 de zile, un vapor de comert columbian face turul insulelor, aduce pretioasele zahàr, cafea, cacao, legume în schimbul bananelor, a nucilor de cocos...Este marele eveniment în sat, interiorul vaporului se transformà în piatà ambulantà, cumpàràm si noi de la "pirati" rosii, chiar si o varzà cà încep sà ne cam creascà solzi pe brate. Spunem pirati pentru a nu folosi termenul de "hoti" dat fiind preturile practicate...dar ambianta este demnà de orice national geographic. Ni se propune chiar sà facem traversarea în Colombia cu barca lor, câteva zile de existentà comunà cu piratii, dormitul în hamace deasupra stivelor de nuci de cocos si banane...excitant cu sigurantà, dar alt tip de adrenalinà decât cea pe care o càutàm cu copiii (Ia te uità, am devenit rezonabili?, probabil vârsta, am mai îmbàtrânit si noi de când càlàtorim...) Adevàrul este cà Panamericana fiind întreruptà între Colombia si Panama, toate drogurile necesare "supravietuirii" Europei si a Statelor Unite trebuie sà tranziteze pe undeva în directia nordului...Sosea, nada, transportul aerian, prea usor de supravegheat, cu rucsacul prin junglà printre serpi, pume si pantere nu pare rentabil, ràmân deci bàrcutele comerciale mai mult sau mai putin deghizate, yahturi private camuflate, deci în consecintà, o mare periculoasà...
Douà secunde separà imaginea de jos stânga de scena care a declansat-o...Toatà familia aduce artizanatul propriu, molele traditionale. Fascinat de scenà si culori, profit pentru a cere permisiunea de a face o pozà...Toatà lumea pleacà, singura persoanà ràmasà se acoperà cu ce gàseste...
In cele din urmà obtinem autorizatia de a face o pozà cu o parte din familie, înainte de plecare.
Suntem epuizati dupà 2 nopti teribile, càldurà si mai ales muzicà norteña...Casele, prin permeabilitatea lor la aer (si la muzicà din nefericire) devin sàli de concerte. Zgomotele ràzbat cu furie dintr-una într-alta fàcând un vacarm de nedescris. Este teribil si nu se mai terminà, un adevàrat cosmar! Blestemând panourile solare care dau inepuizabia energie difuzoarelor, adormim prin epuizare. Marilena, amestecatà cu copiii în unicul pat într-un asamblaj care i-ar da dureri de cap si lui Escher, eu, într-un hamac. Ati dormit vreodatà într-un hamac? Vreau sà zic dormit, nu încercat unul, eu l-am tocit în càutarea iluzoriei pozitii comfortabile...Dacà da, cu 7 manele suprapuse ?

Plecarea de pe insulà, dimineata...suntem divizati între enorma bucurie de a fi descoperit insulele San Blas si starea de epuizare în care ne-au làsat noptile. Regàsim aceastà liniste perfectà, perturbatà doar de vocalizele cocosului, devenità de nebànuit doar cu câteva ore înainte. Fumurile care se ridicà linistit din bucàtàriile stràvezii împràstiind deja mirosul matinal al pestelui pràjit, agitatia linistità a comunitàtii ne lasà impresia cà a fost doar un cosmar...Salutàm de plecare pe cei cunoscuti si necunoscuti (asta mai greu, toatà lumea ne cunoaste) - în afarà de profesorii de la scoalà, o micà plecare a capului este mai clarà decât orice vorbe, de mult am realizat cà limba spaniolà aici nu ne foloseste mai mult decât româna (iar în românà acum màcar stiu un cuvânt, papagalu'...). Bàrcuta taie linistità o mare ca o oglindà, trecând printre insulite de vis, locuri care ar trebui cenzurate sever pentru oricine ia metroul sau autobuzul în fiecare zi pentru a merge la birou, vedem probabil exact aceiasi pescari ca la dus, care fac exact ce fàceau cu trei zile înainte când am venit, si ce fàceau pàrintii si bunicii lor si ce vor face cu sigurantà fiii si nepotii lor dacà nu distrugem planeta pânà atunci, la bord toatà lumea motàie, o senzatie particularà, plutim cu adevàrat...ce liniste, ce serenitate...
Làsàm în urmà o lume incredibilà prin autenticitatea, cadrul de viatà si simplicitatea ei...Marilena prinde exact momentul în care reflexionez în mod profund... Gânduri de-a valma se îngràmàdesc în mintea proaspàt impregnatà...plasamente financiare, investitii, bursà, conflicte de interese, putere, ràzboaie, cum am putut ajunge la asemenea perversitàti...Cum am putea oare da înapoi anumite lucruri si sà ne orientàm spre o viatà spiritualà, în armonie cu natura?........................................................................................
Si pentru a ne întoarce în "lumea modernà" Aa-lt-eeeee tre-ee-ei o-re-ee de-ee 4x4...

Ciudad de Panama, am tinut foarte mult sà aliniem pelicanii din poza din dreapta... Ne vom limita doar la Casco Viejo, partea cea nouà sau "modernà" dacà vreti sà numiti asa dale de beton suprapuse, cu aluri de Hong Kong pricàjit este un fel de junglà urbanà ratatà, o betonare în profundà antipatie cu bunul simt...Casco Viejo, în schimb, are un suflet, un spirit puternic, care din pàcate, cu renovàrile multor clàdiri se pierde...Se pierde si prin faptul cà apartine din ce în ce mai putin Panameenilor. Americani, europeeni, în optica speculatiei cumpàrà si vând, înlàturând din pàcate ceea ce face spiritul locului...panameenii. Viata de pe stradà, lumea stând la taifasuri noaptea pe scaune de plastic ieftine rosii cu pàhàrelul în mânà, bigudiuri gigantice, cântând, dansând, televizorul cu meciul de fotbal la maxim pe trotuar suprapus peste muzica cubanà, casele transparente, stràvezii fàrà ferestre prin care viata intimà ràzbate afarà, râsete zgomotoase de persoane corpolente si senzuale, perdelele în vânt...Este timpul sà realizàm cà prezervarea patrimoniului arhitectural nu este suficientà, nu putem transforma totul într-un muzeu...viata este mai importantà decât orice.

Canalul din Panama - Imaginea de la inaugurare, cele douà oceane îsi dau mâna sub îngàduitoarea privire a justitiei, o realizare tehnicà exceptionalà începutà de francezi si, terminatà de americani în urma primului esec... Astàzi, onoarea a fost restauratà francezilor si în special baronului Lesseps, care au làsat o infrastructurà de exceptie, o cheie a reusitei finale. Canalul, mai degrabà un "pod de apà" leagà cele douà oceane urmând relieful natural, urcând pânà la 26 metri deasupra nivelului màrii. Douà serii de ecluze "ridicà" respectiv "coboarà" vapoarele în paliere de câte 8 metri în mai cca 10 minute. Din anul 2000, canalul a revenit panameenilor, si, din spusele tuturor, se resimte la nivel national. Cultura, învàtàmântul, soselele, totul pare sà se fi ameliorat, ceea ce este de apreciat într-una din tàrile în care coruptia pare sà fie o caracteristicà geneticà...Pe cât a unit canalul cele douà oceane, pe atât ràmân separate cele douà Americi, iar asta nu este vina canalului. Panama ràmâne un mister de izolare, de junglà nedomesticità, cu atât mai surprinzàtor cu cât làrgimea redusà a istmului (în partea cea mai redusà, 60km) nu sugereazà locuri atât de extreme. Darien-ul, partea vecinà a Colombiei ràmâne o regiune virginà, a se aventura ca turist presupune a lua riscuri sanitare si securitare importante. Ni s-a explicat întreruperea rutei Panamericane ca o protejare ecologicà a Darienului...mmh...bizar tàiem un continent în douà defrisând în toate sensurile si devenim dintr-o datà ecologisti si protejàm junglita de alàturi...de ce nu? In orice caz, situatia aranjeazà multe companii, companii maritime si aeriene au prins gàina cu ouàle de aur si o pun sà se ouà biciuind-o, abuzând pe cât se poate si probabil sunt primii pentru a scanda protejarea acestei zone...Hai sà zicem, cu atât mai bine, vom privi sacul cu bani làsat aici ca o ofrandà adusà naturii pentru a nu fi scârbiti de hotia, în special a bravei companii Americane Seaboard Marine...hoti !
In capàtul canalului, vom termina marea aventurà administrativà începutà cu câteva zile înainte la politie, la vamà...Douà zile de asteptare, timp în care, bunul simt va fi pàlmuit, si batjocorit în toate felurile, în care bunàvointa devine o trufanda, în clàdiri sordide, mucegàite, cu culori septice pentru a obtine o minusculà hârtiutà...pe care odatà în mânà te bucuri atât de mult ca în urma unei mari victorii. Teribil...In plus, în parkingul politiei, în ciuda prezentei noastre în camper, un copil intrà în fugà si ne furà un aparat de fotografiat. In prezenta politiei....ràmânem nàuciti, spre marea diferentà a politistului càruia i-am relatat faptul care ne privea mirat de parcà ar fi vrut sà spunà - dar ce, vroiati sà và ofere unul?
Aventura din port va fi la înàltimea începutului...Màsuràtorile camperului exagerate mà scot din tâtâni (transportul este plàtit pe m3), dupà 2 ore de disputà recuperez 5m3 si onoarea aproape pierdutà....Terminàm prin a face presiune prin prezenta angelicà a copiilor (care au fost extrem de cuminti alergând în jurul unui birou fàcând un tàràboi de nedescris pânà când imobilul personal s-a hotàrât sà ne ajute - bravo copii, ati fost perfecti!) si reusim, epuizati sà ne întoarcem noaptea la Panama...Mai ràmâne acum sà-l recuperàm...
Imaginea de jos, camperul este prea mare pentru a-si face loc într-un container, va fi fixat (solid?) pe o platformà - un flat rack - care va fi ridicatà cu macaraua pe containerele cele mai de sus ale vaporului, deci, vizibil de departe. Tare ne-ar fi plàcut sà-l vedem. In orice caz, ne làsàm companionul nostru de drum singur în port cu o puternicà strângere de inimà, este clar, pentru noi Simon este cu mult mai mult decât o masinà...

Autobuzele Panameene - Scene biblice, filme fantastice, inorogi, personaje Disney sau Pokemoni, un elogiu adus culorilor, bunului sau prostului gust, la libertatea fiecàruia de apreciat dar nu lasà indiferent...Interioarele, pe màsura exterioarelor, savuroasà ambiantà "Folies Bergeres" sustinutà si prin prezenta delicios corpolentà cu bigudiuri gigantice si pantaloni mulanti a Panameenelor. Sublim! Si Marilena este de acord...