Unde ràmàsesem deci...Cordillera Blanca, suntem aici de aproape o sàptàmânà si nu ne sàturàm...Trebuie însà sà ne miscàm, eu am ceva de lucru, iar internetul pe aici este cu mult mai greu de gàsit decât un sit arheologic...
In plus, vrem sà trecem pe cealaltà parte a lantului muntos pentru a profita de un alt sit arheologic major, Chavin de Huntar, locul de bastinà al civilizatiei Chavin. Vom gàsi cu sigurantà internet acolo...Câte civilizatii preincase de care nu auzisem niciodatà, ce bogàtie culturalà de exceptie ....Trecem pe la Caraz, linistit oràsel de munte pentru a face provizii, si o pornim la drum, sau, mà rog, pe râu. Etanseitatea la apà a sàrmanului nostru Simon dovedindu-se superioarà a celei la praf, totul se petrece bine...mai ales cà acum avem experientà, este cel putin a 5-a încercare a veleitàtilor sale amfibii.
Peisajele sunt sublime, ireale, muntii înzàpeziti par "pusi" pe stepe mongole...par atât de mici...da, dar suntem deja la 4000m, iar vârfurile care par asa de mici depàsesc toate 6000... Timp de câteva ore avem impresia cà facem aceeasi pozà, de fapt si eu si Marilena de multà vreme am pierdut orice formà de discernàmânt când declansàm aparatele de fotografiat.
Si iar urcàm la 4700m, pentru a coborâ vertiginos de partea esticà a masivului muntos traversând o regiune în care formele de viatà umanà ne sugereazàîn mod puternic paleoliticul.
Regiunea este minierà...Este pentru prima datà în càlàtoria noastrà cà întânim exploatàri miniere neevoluate de milenii...Fiecare cràpàturà a muntilor este sprijinità de câteva bârne obosite din lemn înnegrit. Raportul fortelor pare ridicol, inutil. Scorburile, sau intràrile oportuniste sunt înspàimântàtoare sub greutatea vizualà fenomenalà a muntilor. Nici o sursà de luminà...Imi iau inima în dinti si intru singur înàuntru. Privirea mea speriatà se opreste în mod fortuit la doi-trei metri, umezeala îmi intrà în toti porii, alunec pe apa neagrà care se scurge de pe pereti si ies repede la luminà. Orbitor...în plus în jur totul este negru. Sase zile de lucru pe sàptàmânà în aceste conditii, multi copii chiar dupà scoala de dimineata vin sà ajute familia cu câtiva "sol"-esi. Multe accidente, galerii (pânà la 150 metri profunzime) surpate, si, bineînteles, ca singurà asigurare, credinta în cel de sus...Teribil...

Ajungem în cele din urmà la Chavin, bineînteles, iar am reusit performanta de a multiplica timpul preconizat cu doi...Si iatà-ne iar conducând noaptea pe drumuri fàrà parapete într-o obscuritate abisalà în care singurul ghidaj sunt reflexele farurilor pe marginile gropilor. Suntem totusi departe de fenomenalul drum în ecuador mergând înspre niste ape termale, noaptea, coborâre de 1500m pe un drum de pàmânt pe marginea pràpastiei...fàrà motorinà, coborând doar pe frâne...
Locul este impresionant, cunostintele ingineresti ale "chavinilor", ansamblu de tunele, canale, acueducte, totul pare stàpânit cu perfectie...Sculptura din tunel precum si capul din dreapta sus sunt autentice si nerestaurate...mai bine de 1500 ani!

Ne instalàm comfortabil în piata bisericii...Ambianta de sat de munte impecabil de curat ne face sà anticipàm o noapte de vis...Aici simtiti deja cà punctele de suspensie nu sunt de bun augur, nu? Asa este, a doua zi este sàrbàtoarea nationalà, cel putin aici în sat, avansatà cu douà zile, dar încà nu stim...Marilena si copiii vor afla a doua zi de dimineatà, eu, pe la ora 4...Tot corpul militar (dar aici nu vorbesc de cel din imaginea din dreapta, jos...) defileazà tropàind de mama focului de-a lungul camperului. Totul vibreazà în ritmuri de un-doi, un-doi...A doua zi însà profitàm de ambianta festivà, facem iar furori cu Ilinca...In dreapta, în omagiu eliberàrii nationale bàietii sunt îmbràcati în soldati...
In plus mult doritul internet nu functioneazà, panà de telefon în tot satul.....
Clima uscatà a desertului permite uscarea ardeilor, chile-ului, porumbului...Este atât de frumos, grafic!!!! Suntem din ce în ce mai scandalizati de cantitatea chimicàriilor si a zahàrului inutil puse în fructele uscate, de pretul inadmisibil a acestora. In Ecuador am învàtat principiile uscàrii naturale si extrem de rapide a fructelor, principiul de a construi în mod artizanal o astfel de masinà. Cu riscul de a zdruncina economia europeanà, dacà cineva este interesat in a produce propriile fructe uscate...
Iesim în sfârsit la Panamericanà, precum drumul de intrare în Cordillera Blanca va ràmâne în zguduitele noastre amintiri, cel de iesit, total diferit, va ocupa un loc de seamà. Un drum asa zis "asfaltat", petice mici de asfalt dau unitate gàurilor, un slalom interminabil...Eu am nevoie de internet, si repede...as avea nevoie si de ceva timp linistit pentru o "predare" complicatà, deci care sunt cele douà elemente naturale imprescendibile linistei pàrintesti? Apa si nisipul, pài hai la mare...Mama se va ocupa admirabil de mândra descendentà în timp ce tata va lucra timp de douà zile câte 6 ore pe zi (asa ceva ar trebui interzis prin conventiile internationale). Totul se petrece bine si continuàm periplul înspre sud, directia parcul national Paracas.
Sus stânga, oras pe marginea panamericanei...Si totusi se poate trài asa...De la început aspectul desertic al Perului rând pe rând ne surprinde, ne încântà, ne disperà, ne fascineazà, ne socheazà chiar!!! In mod naiv, ne asteptam sà regàsim ceea ce este simetric la nordul ecuatorului dar influenta curentilor maritimi calzi sau reci este impresionantà...El Niño de exemplu, în anii puternici, pânà la 80 la sutà din fauna maritimà dispare, ploi torentiale urmate de teribile inundatii perturbà în mod serios fauna terestrà, iar totul provine de la perturbarea curentului rece al oceanului de suprafatà. Acesta plonjând în adâncime face loc unui curent de apà cald din largul oceanului. Odatà cu curentul de apà rece plonjeazà si hrana pestilor mari si mai ales a mamiferelor care, epuizate în càutarea hranei, mor. Contrastul puternic între aerul cald si oceanul rece face ca ploile aici sà ràmânà un fenomen cu adevàrat rar, dar totusi plouà...suntem încà departe de desertul Atacama în Chile unde nu a plouat niciodatà...Acest contrast dispàrând, ploile torentiale aduc teribile inundatii...Desertul este extrem, nici o formà de viatà terestrà nu pare sà supravietuiascà...In plus în aceastà perioadà a anului, vânturi teribile màturà întreaga coastà. Innoptàm de douà ori la rând orientând camperul precum vaporul pe timp de furtunà cu pupa în vânt. Chiar si asa, toate aerisirile suierà, fluierà, un adevàrat concert...Locul este impresionant, dar desertul pare cu adevàrat neospitalier, extrem de dificil de imaginat aici leagànul uneia dintre culturile majore preincase, cultura Paracas.
A doua zi de dimineatà, remarcàm de-a lungul oceanului oameni stràngànd algele...In inocenta noastrà ne gândim cà peruanii au lectii de curàtenie de dat elvetienilor...Aflàm rapid cà algele sunt o sursà nutritivà importantà vacilor, sunt adunate pentru a fi vândute màrcii Gloria, s-ar pàrea chiar cà dau mai mult lapte si de o mai bunà calitate...Jos în stânga, Marilena adunà scoici cu copiii (activitatea noastrà preferatà la plajà), da, dar pentru prima datà printre cadavre de foci, lei de mare - unul se vede chiar la stânga lor. In sàtuletul de pescari în care vom mânca, copiii, prietenii de o zi ai lui Matei si Vlad se amuzà sàrind pe cadavrele lor. Da, dezgustàtor, dar pentru ei este atât de banal...Explicatia? Slàbite de efectele lui El Niño, focile cautà o hranà mai usoarà lângà bàrcile pescarilor devenind agresive. Pescarii nu ezità si le împuscà....Iar pentru a termina tabloul sentimentalismului local, la iesirea din parc, un mare articol troneazà în biroul sefului - un grup de pescari cu explozive a fost arestat. Ni se confirmà, se întâmplà foarte des - "Nu ati auzit exploziile de noaptea trecutà?" Ce sà auzim, cu vântul àsta nu ne auzeam nici noi vorbind în camper...Jos în dreapta, aurul alb al perului, Guano-ul. descoperit si utilizat tardiv - secolul 18, ca cel mai bun îngràsàmânt posibil (are pânà de 10-15 ori mai multi nitrati pe kilogram decât orice îngràsàmânt artificial !) este comercializat în lumea întreagà. Supraexploatat, ca orice nouà resursà, a pus în pericol supravietuirea bietelor pàsàri, nu pentru sentimentalismul pe care îl manifestau fatà de propriile excremente ci prin deranjul în timpul perioadei clocitului...
Iar cum "clementa" climei nu ajungea, în august 2007 un tsunami a acoperit literalmente aceastà vale precum si respectivul sàtulet de pescari distrugând totul în cale...Relicvele bàrcilor de pescari , resturi ale constructiilor, mormane de scoici la sute de metri de apà ne redau, desi cu sigurantà într-o foarte micà màsurà, amploarea dezastrului...Alàturi, pentru a dedramatiza, am gàsit craniul lui Mickey Mouse...
Câteva pietre presàrate în desert indicà un drum de nisip relativ bàtàtorit, dar ce spectacol sà conduci în desert....
Este din nou rândul copiilor. Mai întîi Matei, apoi Vlad (Vladi uità-te înainte!), la urmà Ilinca (Ilinca, nu se încruciseazà mâinile!)...ce încântare pentru ei. Cinci pe douà locuri, cu centurile de sigurantà pe rol de piese antice de colectie, dar asta ràmâne între noi, da?
In orice caz, suntem de acord cu voi, întoarcerea în Europa va fi durà...
Huacachina, oaza Americii, o adevàratà oazà în plin desert, un loc magic, desi turismul, ca pretutindeni îsi face rolul sàu distrugàtor...Campàm în fata unui hotel, a doua zi, program "de voie", dune, dune si iar dune. Matei si Vlad sunt în culmea fericirii, Ilincuta, clar este putin cam micutà pentru a relativiza nisipul din ochi si dintre dinti...Copiii sunt fericiti dar iar îi auzim - "Când ne mai întâlnim cu 14pattes?" Prietenii lor din mexic, familia francezà care càlàtoreste ca noi cu 3 copii si un ciobànesc german le lipsesc...Pài, nu stim, în mod normal peste câteva sàptàmâni, în Bolivia...a ràmas cà facem cu ei Salarul Uyuni, desertul Atacama...Imaginea de jos stânga, puncticelele mici pe coama dunei în dreapta sunt Matei si Vlad...Ii làsàm sà se ducà în voie desi înàltimea dunelor depàseste adesea 150m iar pantele sunt pânà la 60 grade...
Ce s-ar mai putea adàuga? Ah, da, când ne întâlnim cu quatorzepatii...
Este ziua lui Vladi, are 6 ani, suntem departe de aniversarea anului trecut în Alaska...De multà vreme Marilena a încercat sà-i cumpere un cadou, sà fie pus deoparte si uite cà ràmânem "descoperiti", din vina lui tata...Asta este fàrà a conta pe îngerasul nostru pàzitor (da, Michaela, stim cà trebuie sà-i multumim...pentru nenumàrate ocazii) Mama este cu Ilincuta pe malul lacului, tata pe dune cu bàietii. Suntem într-o oazà, în plin desert, sà fie oare o "fata morgana"? Pe strada accezând la oazà de departe vedem camperul lui 14pattes. Nu se poate, erau la o mie de km la nord de noi...Facem semne disperate si ne recunosc, ce bucurie...Le lipsea doar fundita rosie de cadou dar ce cadou ! Christine, Guy, Alexi, Antoine, Lena si...Shanna. Suntem cu totii încantati...Vom încerca sà stàm împreunà cât de mult se poate, sà profitàm de magia acestei reîntâlniri. Totusi, lumea este atât de mare si atât de micà...
Jos în dreapta, marea modà, gen Statele Unite, plimbarea cu buggyul pe dune. Nu am gustat-o...mai ales cà nu poti conduce tu...greu de înteles plàcerea de a sta "spânzurat" într-o centurà de securitate într-un zgomot asurzitor pentru a fi scuturat în toate sensurile. Precum nu-mi este usor sà înteleg plàcerea co-pilotului la un raliu gen Paris-Dakar de a-si risca viata pentru a citi o hartà zguduità...

Magic, nu? Expresia fericirii supreme a copiilor...In timp ce noi ne economisim energia, calculând fiecare pas care se va afunda în nisip, ei aleargà în compania lui Shanna (ciobànescul german) de pe o dunà pe alta...Dune de sute de metri coborâte în mai putin de un minut pe cea mai mare pantà alergând într-o stare apropiatà imponderabilitàtii (un fel de Armstrong cu nisip printre dinti) ce plàcere, ce descoperire....uau!!!

Pe alocuri nisipul este atât de fluid încât la fiecare pas ai impresia cà modifici întreaga naturà. Se scurge lenes ca un lichid mustos...
Iatà-ne la Nazca, cu quatorzepatii, bineînteles...Celebrele linii trasate acum mai bine de 2000 de ani îsi pàstreazà în mod egoist misterul...Maimuta, balena, copacul, mâna, zecile de motive geometrice....locuri rituale, calendare astronomice, încercàri de a intra în contact cu alte civilizatii...toate pistele au fost încercate...Marilena este mai degrabà pentru inocenta primului exemplu de "land art", eu, mai aproape de viata extraterestrà. Greu de imaginat talia lor, (pânà la sute de metri), densitatea, perfectiunea traseelor si cât de intact au fost conservate. Greu de vorbit de asemenea despre atitudinea peruanilor fatà de turism într-un loc atât de magic, dar trebuie...o situàm între hotie si scandal. In plus nu avem noroc, este plin sezon turistic, escrocheria atinge limite de nebànuit. Cu quatorzepatii filozofàm îndelung si ei lanseazà ideea cà nu putem plàti 370 dolari de familie pentru a vedea celebrele linii în timpul unui zbor zguduit de o jumàtate de orà. Ne vom descurca altfel, un mirador ne va permite sà le vedem cu adevàrat, mai apoi suntem îndrumati spre un alt sit unde le putem atinge, mângâia, putem sà mergem pe ele, sà dormim lângà ele..In imaginea de jos, Marilena parcurge o dublà spiralà, în ying si yang. Liniile au ràmas neobservate pânà prin anii 30, atât de neobservate încât pânà si panamericana trece exact în mijlocul lor tàind unele desene...
Mergem la un alt mirador natural de unde putem vedea liniile si, mai ales admira culcatul soarelui în acest loc magic. Noaptea càutàm un drum de pàmânt pentru a ne ascunde în spatele dunelor. Petrecem noptile târziu stând la taclale, numai noi si bolta cereascà, da, dar este cea din emisfera sudicà! Intâlnirea ne încântà, sunt o familie atât de bine, sunt minunati!
Jos, acueductele din nazca, de aproape 2000de ani recolteazà apele subterane si încà functioneazà! 28 puturi în spiralà serveau întretinerii lor, copiiii nu rateazà ocazia de a transforma acest loc magic în parc de joacà...
Tot lângà Nazca, cimitirul...Clima este atât de seacà încât mormintele sunt în aer liber în mijlocul unui desert...mumiile pe care le vedeti (dacà và intereseazà colectia completà...sunt multe si le-am fotografiat pe toate spre disperarea lui Marilena) sunt cu adevàrat la aer liber, doar mici structuri de paie le protejeazà de soarele direct. Locul ar putea fi morbid si totusi nu ni se pare...copiii, desi reticenti la început au reusit chiar sà se distreze...Imaginea din centru sus, muzeul nazca, civilizatia practica deformarea cranianà pentru...motive estetice. Descoperim în muzeu diverse tehnici de trepanatie sau cum s-ar spune, deschiderea cutiei craniene pentru interventii chirurgicale (acum aproape 2000 de ani!), lucruri care ne lasà cu gura càscatà desi nu întelegem mare lucru, Monica, ai fi adorat !!!! Si uite asa aflàm noi cà pe mumii s-a gàsit virusul pneumoniei acum mai bine de 1500 ani (deci spaniolii nu sunt responsabili chiar de toate relele pe aici), pânà si viermi intestinali ... Bun, toate acestea spuse ne întoarcem la viatà, o bere bunà cu quatorzepatii si deci, revenim pentru o noapte la Nazca...
A doua noapte lângà linii, dar în cu totul altà parte, magic! Bun, am pus camperul singur doar pentru legendara pozà "Motorhome", apoi, ne-am reunit cu vecinii...
Altà dunà de nisip....Da, dar este cea mai mare dunà de nisip din lume, 2100m înàltime de la baza ei, nu de la nivelul màrii!!! Pornim înspre Cusco, 660km, un drum se pare, de exceptie...Intr-adevàr, trecem prin peisaje atât de variate pe cât de magice, dar mai întâi trebuie sà iesim din acest desert fàrà sfârsit...Dupà o orà si jumàtate de urcat sever ajungem la înàltimea dunei (stânga jos) si abia atun ci realizàm cu adevàrat talia ei...
Drumul urcà si coboarà cu o nonsalantà amuzantà...Pornim de la nivelul màrii pentru a urca la 4500, coborâm la 3000, urcàm la 4300, pentru a coborâ la 2000 înainte de urcarea la Cusco, 3400. Vom petrece 4 zile între Nazca si Cusco dar ce amintiri...Serile, în functie de altitudine le petrecem afarà sau separati între cele douà camperuri, copiii în al nostru, noi tràgând chiulul în cel al vecinilor...Intre cele douà imagini de jos doar s-a închis usa camperului, magic!

Ziua însà, trebuie sà conducem relativ mult, nu în kilometri ci în ore. Ne adaptàm rapid noii organizàri, dimineata, fiecare fàcând o scoalà sumarà în camperul sàu, dupà amiaza, toti copiii la noi aruncati în canapeaua giganticà (mà rog, relativizati putin) Asistàm la o discutie foarte amuzantà între cele douà "tabere" - Noi am mers pe un elefant în junglà în Nepal si am întâlnit un tigru - Da, dar voi ati mers pe ghetari în Alaska ?- Nu, dar noi am fost pe plajà sà ajutàm bebelusii de broaste testoase sà nu-i mànânce vulturii - Si noi în craterul unui vulcan la un lac cu màgari...Si au tinut-o asa mai bine de o jumàtate de orà spre marea noastrà bucurie. de acum încolo speràm sà aibà cât mai multe aventuri împreunà....

Làsàm lamele în urmà, altitudinea crescând locul este luat de alpaca, mai apoi de vicuña (jos stânga). Vicuña, cea mai finà lânà existentà, grosimea firului, 16 microni !!! O vicuña poate da o datà la 5-8 ani 250 grame de lânà...Sunt animale greu de domesticit, practic imposibil, care au fost aproape de disparitie în anii 60. Alpaca, a doua lânà cea mai finà, ce putem spune despre ele, imaginile vorbesc de la sine...
Vom reveni asupra acestor animale hazoase, le vom reîntâlni în Peru si, mai ales în Bolivia unde vom trece în jur de 1 septembrie.

Acum suntem la Cusco, "capitala arheologicà a americilor", într-un camping, tinut de un adorabil cuplu olandez, cunoscut de toti cei care càlàtoresc ca noi, pe termen lung. De trei zile copiii aleargà fericiti în timp ce noi càutàm maniera de a conturna circuitele turistice de a ajunge la Machu Pichu. Trebuie spus, denuntat, atitudinea Perului fatà de turism este o purà hotie !!! Machu Pichu reprezintà un minimum de 145 dolari de persoanà pentru a và da o idee...Monumentele din jurul lui Cusco reprezintà un bilet de 50 de dolari de persoanà si în ciuda acestui bilet, pentru a intra în catedralà, alt bilet de 10 dolari, und so weiter precum ar spune vecinii din stânga cu land rover...10 dolari pentru a intra în casa domnului care ar trebui sà fie deschisà zi si noapte, si gratis, la dispozitia tuturor...RUSINE!
Pàcat, este o tarà incredibilà...

 

 

 

Povestea càlàtoriei