Làsàm în urmà frontiera Bolivianà, ràmânând însà pe fostul teritoriu Bolivian anexat de càtre Chile în urma ràzboiului Pacificului. Din simpatie pentru Bolivia si refuz al violentei, consideràm cà suntem în "fosta" Bolivia. Simtim cà làsàm în urmà ceva foarte puternic, si nu legat numai de Bolivia ci de toatà America de Sud indigenà. O întoarcere radicalà si bruscà la o civilizatie "modernà", similarà alei noastre, cele care ne-a format si...deformat. Suntem pe teritoriul administrativ Chilen dar imigratia nu se face decât dupà 40km, în care coborâm vertiginos aproape 2500 m, în bunà parte de-a lungul frontierei Boliviene, un teren...minat! Prin legi internationale interzicem imigratia clandestinà dar nu instalarea minelor antipersonal....Interesantà valoare acordatà unei vieti umane...Ne îndreptàm înspre San Pedro de Atacama, regiunea cea mai aridà de pe Pàmânt, nu stim cât vom sta aici, trebuie sà primim prin postà cursurile de scoalà pentru bàieti...iar posta, ne-am dat seama în cursul càlàtoriei, nu este o stiintà exactà...In schimb, la hotelul a càrui adresà am folosit-o pentru curier ne asteaptà minunata surprizà a cadoului de la Rebeca - hârtie fotograficà si ciocolatà! Una dintre frumoasele povesti de prietenie sau dragoste chiar pe care internet-ul ni le-a rezervat...Rebeca, multumim din suflet...chiar dacà bonboanele de ciocolatà în cauzà au provocat câteva aprige certuri fraternele...
In pline formalitàti frontaliere suntem interpelati de un càlduros si fascinat - "Vorbiti româneste?" Da!, si vom vorbi româneste pânà la a toci limba maternà în urmàtoarele zile în hotelul în care ne-am instalat împreunà. Flavia din Timisoara, o càlàtoare româncà! si Juan, din Spania parcurg în motocicletà America de Sud. Superbà întâlnire de câteva zile în urma càrora suntem prieteni de zeci, poate sute de ani...Magic...Jos, în stânga, prietenia româno-românà la capàtul Pàmântului, poate cea mai nobilà prietenie...Flavia, Juan, ne vom reîntâlni, promitem !!!!
Instalarea în hotel în ceea ce ne priveste trebuie relativizatà, asta înseamnà a parca si a utiliza dusurile, toaletele, spàlàtoria si mai ales binefàcàtoarea umbrà a acestei binevenite oaze în plin desert.

Cursurile bàietilor se fac asteptate si dorite (...de càtre pàrinti), începem scoala pe foi scanate primite prin email instalati la umbra ràcoaroasà a copacior seculari ai hotelului, înfruptându-ne cu impresionante cantitàti de foitaje cu ciocolatà de la brutària din aceeasi curte...despre scoalà, trebuie spus cà Germain, prietenul din Franta care se ocupà de intermediul cu cned-ul ne este de o fidelitate iesità din comun...O astfel de aventurà nu se poate concepe fàrà ajutorul cuiva, dar nu este nicidecum vorba de ajutor material, ci doar logistic.
San Pedro este un fost sàtulet extrem de linistit devenit o atractie turisticà mondenà si...cel mai scump loc din Chile. 23 de dolari pentru a parca in curtea unui hotel, acelasi pret pentru un camping...suntem departe de prânzul la un euro din Bolivia...Oràselul are ceva magic. Constructii vechi din adobe de-a lungul stràdutelor pietonale pràfuite adàpostesc tot felul de restaurante, baruri si cyberuri extrem de mondene întrecându-se în decoratii de bun simt si creativitate. Natural sau pur turistic, zâmbetul localnicilor ne este simpatic, un prim contact agreabil cu populatia Chilenà. Pentru informatiile turistice însà, vom ràmâne dezamàgiti, sfântul dolar domnind imperturbabil asupra atitudinii umane...La fiecare întrebare ni se ràspunde invariabil - este muuuult prea complicat, và veti pierde, luati un ghid sau mergeti cu un tur specializat. Tristà atitudine când realitatea este intotdeauna de genul - prima la dreapta si ati ajuns. Mà rog, zicem tristà realitate dar totul este relativ dacà ne gândim la terenul minat la numai 15 km...
Clar, ne-am întors în civilizatie,...Cartofii pràjiti congelati si privirea bànuitoare a politistilor la aceeasi temperaturà sunt semne indubitabile...In plus suntem obligati de avea o asigurare pentru camper si este imposibil de a gàsi una. Prin internet nimeni nu se osteneste sà ne ràspundà la emailuri iar cabinetele de asiguràri la fata locului nu vor pe motiv cà nu au "casa rodante" la rubrica respectivà... Dar scrieti dom'le acolo camion, vapor, avion, bicicletà, ce vreti numai dati-ne ceva cu care sà ne fàlim în fata politistilor...Doar am avut o asigurare de camion de mai mult de 15 tone în Colombia (ultima tarà pentru care am fost asigurati, stim, rusineee...) Imposibil. Vom conduce deci fàrà asigurare încercând sà fim pe atât de transparenti pe cât posibil...Greu, deci adoptàm o nouà tacticà - la întâlnirile cu politia pe marginea soselei ne oprim sà cerem informatii..doar nu o sà cearà actele unor sàrmani turisti pierduti, nu? Reminiscentà umanà, tactica va merge...Vom ajunge pànà la Salta în Argentina fàrà asigurare, traversând chiar si frontiera Argentinà, altà tarà în care asigurarea este obligatorie dar unde cu un politist mai poti face o glumà, mai poti discuta de "la mano de Dios de Maradona"...Asteptând providentialele cursuri, profitàm sà descoperim surprinzàtoarele împrejurimi ale lui San Pedro. Ariditatea zonei a creat peisaje spectaculare. Ariditatea este exceptionalà, sunt zone în care, de când existà urme scrise ale istoriei, nu a plouat niciodatà...Constructia celui mai mare observator din lume aici nu este o întâmplare. Apa continutà în atmosfera terestrà fiind un obstacol de talie observàrii cosmosului, aici se vorbeste de câtiva microni de apà în grosimea întregii atmosfere terestre. Intr-una din nopti profitàm de imperturbabilul cer înstelat fàrà lunà urmând un mic curs de "citire" a cerului austral dat de un astronom francez instalat aici. Personalitate pasionatà si pasionantà. Superb!
San Pedro ne-a rezervat si frumoasa surprizà a altor douà familii franceze càlàtorind ca noi - Caroline si Stephane, în camper cu cei doi copii - ea lucrând în domeniul comertului echitabil, el, al bàncilor, si Caroline si Alan tot cu doi copii pentru un an în jurul lumii, càlàtorind în avion, autobuz, masinà...tot ce are roti sau aripi si poate avansa, amândoi actori si manechini (mmh...frumos cuplu). Dacà mai adàugàm si copii nostri si pe cei ai quatorze patilor, este clar, San Pedro îsi va aminti de trecerea noastrà mai usor decât de ultimele ploi...Ni s-a pàrut interesant si vom continua în a mentiona profesiilor diversilor càlàtori întâlniti, veti vedea, este...surprinzàtor! (da, unii sunt chiar si arhitecti si ilustratori, stim deja!)

Suntem aici de o sàptàmânà, nici o veste de la cursurile scolare, plecàm deci în Valle del Arco Iris, (imposibil de gàsit dupà agentiile de turism, în realitate deci, prima la dreapta) un desert multicolor cu peisaje demne de creatia sau de sfârsitul lumii, depinzând de starea de spirit a fiecàruia. Vom alege deci perioada creatiei si ne vom oferi magice plimbàri singuri pierduti în naturà. Noi, vântul si cu sigurantà milioane de serpi si scorpioni. Nici màcar un singur turist...noi fiind càlàtori, nu?
Magic, magic...dar rezervele noastre sunt prost calculate de parcà am fi debutanti, ràmânem fàrà apà potabilà, dar nu vrem sà plecàm...gàsim în cotloanele dulapurilor ceva lapte si un suc, mâncàm toate rosiile sà ne hidratàm seara la culcare si reusim sà "furàm" o zi în plus desertului...adevàratà performantà!
Greu de imaginat sau situat dar imaginea de dinainte este situatà chiar în spatele meu luând aceastà pozà...Ba da, và jur!
Drumurile pe alocuri ne amintesc de Bolivia...Liviu, îti spusesem cà am terminat cu maltratarea sàrmanului Iveco, dar chiar când nu mai sunt drumuri rele...gàsim altele, dar ce frumos! Ajunsi în cele din urmà la Calama, aflàm cà suntem asteptati de cursurile de scoalà la posta din San Pedro, scurtàm deci vizita desertului Atacama pentru a le recupera si a pàràsi "fosta" Bolivie luând drumul Argentinei. Chile, pe curând în sud...In cursuri descoperim cu stupoare cà ne lipseste cursul de limba chinezà, va trebui deci sà o luàm de la capàt cu relativitatea postalà la Ushuaia...Matei, însà, este putin dezamàgit, adevàrul este cà asteptam cu totii cu interes primii nostri pasi comuni într-o nouà si atât de diferità culturà...Dupà românà, francezà, spaniolà si englezà, Matei trebuie sà înceapà cea de-a sasea limbà dacà o consideràm si pe a lui Ilincuta, pe care a trebuit sà o învàtàm cu totii...Dar o întelegem sàràcuta, dintre tot ce aude în jur, ne scoate un fel de esperanto pentru abili cunoscàtori.
Câteva exemple? Picior = Petoy, Murdar = Moyay, Camping-car = Lipitanc, Pisicà = Copa, Maimutà = Mopa, Cald = Wo, Frig = Wik, A dansa = Tantyt, scoalà = Kol, sticlà = Potey...chineza, deci va fi floare la ureche, poate sà întârzie...
Trecerea de la Bolivia la civilizatia Chilenà este putin cam bruscà pentru noi...pasajul deci în Argentina va fi binefàcàtor! Descoperim o tarà surprinzàtoare, o ambiantà europeanà pe fond sudamerican atotzâmbitor. O bucurie vàdità de a trài, de a comunica, de a petrece, discutiile în camping sau la coltul stràzii sunt o adevàratà plàcere, numai timp sà ai, si...avem. In camping, din surprizà în surprizà sunt quatorze patii plecati cu mult înainte din San Pedro si...Caroline, Stephane si copiii lor. In plus, un cuplu olandez, Coen si Karine, ne va încânta taifasurile luuungi nocturne la marginea focului...Karine si Coen, deci, el grafist, ea jurnalista (de când a plecat in voiaj), càlàtoresc de cinci ani într-un 4x4 Toyota Landcruiser model vechi cu cortul pe acoperis si zâmbetul pe buze...Toatà Asia la activ, evocàm îndelung experientele noastre respective. Fascinanti càlàtori de un optimism imperturbabil evocând cu o nemàsuratà dragoste tàri care ne par atât de bizare pe cât de nesecurizante si extremiste precum Iranul, Pakistanul...Iatà deci fotografia de la plecare...noi însà vom ràmâne în compania olandezilor nostri preferati, cu misiunea de a recupera întârzierea luatà cu scoala - într-o sàptàmânà din Matei si Vlad trebuie sà facem mici Einsteini...Cned-ul am spus-o deja, are imensul merit de a exista dar nu este un motiv pentru a nu fi criticat. Vlad are 6 ani, este în clasa întâi, învatà deci sà scrie. Dupà douà lecti de "a", "b"si "c", a treia lectie trebuie sà poatà scrie "ursul a càzut pe spate" iar în cea de-a patra trebuie sà scrie o micà poveste !!! In mod definitiv, în învàtàmânt sunt persoane care uràsc copiii...si pàrintii, si viata...a mai ràmas ceva? Gigantice si exceptionale gràtare si interminabile sticle de vin vor punctua acest sejur cultural la Salta devenit pur gastronomic.
Mare eveniment desi trist în oarecare màsurà (înainte de càlàtorie nu ne-ar fi marcat), schimbàm cauciucurile. Le multumim cu nostalgie celor vechi de a ne fi adus pânà aici în securitate, 63 000 km la activ, si nu fàcuti prin puf...ràmânând fideli lui Michelin. Bàietii sunt încântati, participà activ la schimbarea lor. Dreapta sus, 4x4-ul lui Coen si Karine, o capodoperà! Jos, iaràsi taclalele de despàrtire (temporarà). De toti càlàtorii întâlniti ne separàm cu convingerea absolutà cà ne vom reîntâlni...Jos, Michaela, ne-ai întrebat îndelung unde sunt RO-rile pe Simon...Dacà situezi detaliul pe "fruntea" camperului, iatà noua decoratie arborând cu mândrie frumoasele noastre origini!
Purmamarca, Muntele cu sapte culori, numàrate toate...surprinzàtor.
Diverse formatiuni geologice.
Ce se mai poate adàuga? Ah, poate doar cà nu imaginam absolut deloc asa Argentina...dar uite cà dintr-o datà mà întreb dacà ceva în càlàtoria noastrà seamànà cu ceea ce ne imaginasem noi? Si totusi, ne informasem, citisem, vàzusem imagini, reportaje pe history channel, discovery, ani de zile am fost fideli stirilor macabre din lumea întreagà...si nimic nu seamanà cu ceea ce ne imaginasem...Interesant.
El Amfiteatro - Jos, Marilena, Ilincuta si Vlàdut dau o micà idee despre scara ansamblului...

Quebrada de Cafayate, demn de vestul sàlbatic american în peisaje si diversitatea animalà periculoasà. Jos în dreapta, ne pregàtim pentru o nouà noapte în naturà - mama isi face cursul de yoga, iar tata pàzeste trupa de copii - Matei se joacà pe undeva cu o masinutà în nisip, Ilinca face gàuri în pàmânt cu un bàt iar Vlad cautà...scorpioni pe sub pietre...Culmea este cà va gàsi...dar mai în sudul argentinei, urmarea în actualizarea viitoare...dar nu và fie fricà.

In mod hotàrât Argentina ne va surprinde, chiar si din puncte de vedere din care nu o credeam capabilà. Credinte si manifestàri de sentimente demne de simpaticul nostru Mexic bordeazà marginile stràzilor de o manierà foarte interpelantà. Prima - Gauchito Gil, sau, Gaucho Antonio Gil - o poveste în genul lui Robin Hood - lua de la bogati pentru a da celor sàraci. Prins de politia localà, urmeazà sà fie spânzurat, hotii fiind làsati neîngropati, pe marginea drumului. In ultimul moment Gaucho previne pe seful politiei cà fiul sàu este grav bolnav si urmeazà sà moarà dar cà dacà îl îngroapà crestineste (pe Gaucho Gil deci) fiul lui va fi salvat. Intors acasà acesta descoperà starea gravà a fiului lui, si, odatà Gaucho îngropat, fiul lui se însànàtoseste...Gaucho a ràmas o încarnare a spiritului de justitie în Argentina, dar si o sursà de ajutor, sprijin, de miracole - precum spunea el însusi - "Când sângele meu nevinovat va ajunge la Dumnezeu, mà voi întoarce transformat în favoruri pentru poporul meu" Vaticanul însà, nerecunoscând un sfânt decât în urma mai multor miracole, nu îl recunoaste dar Argentina nu are nevoie de Vatican pentru a transforma pe Gauchito într-un fenomen national.

Al doilea fenomen, tot în nerecunoasterea Vaticanului, Defunta Correa, o poveste diferità dar cu aceleasi efecte. In secolul 18, Correa traverseazà desertul cu bebelusul sàu. Deshidratatà, moare în plin desert. Corpul ei este gàsit dupà câteva zile, cu bebelusul în brate. Miracol, bebelusul încà stà la sân, în tot acest timp corpul mamei producând lapte pentru a-l salva...Enorm de multe troite îi amintesc existenta si multumesc dàrniciei sale. Spre deosebire de steguletele rosii ale lui Gaucho, troitele lui Correa sunt acoperite de sticle cu apà...Lângà Mendoza, locul în care a fost descoperità (figureazà pe toate hàrtile rutiere), este un adevàrat fenomen! Un adevàrat mic sàtulet s-a creat, capele construite de-a lungul anilor sunt acoperite de tàblite de multumire, este cu adevàrat emotionant...
O multitudine de capele adàpostesc în mod tematic o colectie probabil unicà în lume a diverselor obiecte si maniere de a-si manifesta dragostea si recunostinta. Surpriza este de talie, situata între înduiosàtor si macabru...De la simple fotografii de familie cu o multumire, la poza echipei de futbol Boca Juniors, la flori adevàrate, de plastic, oglinjoare, lumânàri mergând crescendo înspre aparate de fotografiat, schiuri, machete de case, jucàrii, obiecte de uz casnic, tablouri, volane, piese de schim de masini, càsti de motocicletà, instrumente de muzicà, rochii de mireasà, mobilier, plàci de imatriculare, masini de colectie - douà mercedesuri, kartinguri, pânà si o capelà dedicatà politiei, pompierilor plinà de haine, càsti...Impresionant! In orice caz, frumoasà si înduiosàtoare poveste...

Peninsula Valdez...Am parcurs cu o vitezà neobisnuità mai bine de douà mii de kilometri pentru a ajunge aici la timp...La timp înseamnà înainte ca balenele Franca Austral sà se întoarcà în Oceanul Antarctic...dar despre acest subiect vom reveni.
Impresionantà pozà de familie...Si cât de mult seamànà unele camperuri, nu? De la începutul càlàtoriei ràspundem cu lux de amànunte tuturor persoanelor interesate de acest gen de càlàtorie, sau în plinà organizare. Cu unele familii am dialogat îndelung, si dupà ce au studiat diversele posibilitàti, au ales...frati gemeni de-ai lui Simon. Intâlnirile în acest caz în particular sunt mai mult decât amuzante, recunoscând stickerul desenat de Matei..."Dar và cunoastem, voi sunteti - Les Petitspas!", "Và amintiti, am comunicat pe internet...", "Ce mari sunt Matei si Vlad", "Ilincuta chiar existà, si este ca în poze..." Urmàrindu-ne timp de doi ani pe situl nostru francez - despetitspasparcipara - sunt fascinati de a ne întâlni si a putea face o parte din càlàtorie cu noi, de a avea sfaturi...iar noi, în mod umil ne dàm seama cà facem parte din patrimoniul càlàtoriilor în familie repertoriate. Discutàm îndelung, cu detalii si sfaturi insistând întotdeauna asupra unui lucru care ni se pare esential - càlàtoria fiecaruia ia propria lui directie, urmând propriile sale centre de interes, si mai ales - urmàrind sensibilitatea si capriciile îngerasului fiecaruia, sfatul cel mai important ràmânând deci - Nu ascultati de sfaturile nimànui, cu atât mai putin pe ale noastre!
La rândul nostru, întâlnirile cu noii si proaspetii càlàtori ne emotioneazà. In plus de bucuria sincerà pentru noi si copii, ne regàsim în bunà parte în emotiile începutului, tatonàrile si temerile lui. Acest amestec pe de o parte de convingere cà lumea este "bunà" si si pe de altà parte de sechele ale informatiilor teribile cu care societatea ne bombardeazà formatându-ne cotidianul...Ne este greu, poate imposibil de realizat cât de manipulati suntem...de la politicà la industria alimentarà, cea farmaceuticà, la educatie...mà rog, hai sà nu ne lansàm în alte dezbateri. Securitatea revine des în discutii. "Veti vedea cà nu veti niciodata singuri, abandonati" sau "Noaptea în oras trebuie sà fii vizibil, dar în naturà, invizibil", "întotdeauna existà o solutie", "gândirea pozitivà" au întotdeauna un efect linistitor si deschizàtor de sticle de vin pentru a sàrbàtori frumoasa hotàrâre...
Asistàm însà la un nou "val" de càlàtori, cu un anumit lux de echipament sfidând ceea ce am combàtut de la început, greutatea camperului (si nu întotdeauna cu succes), si...o anumità opulentà ne-necesarà vietii...Suspensii pneumatice, radar de recul, camera de filmat de recul, stabilizatoare, grupuri electrogene, panouri solare mergând pânà la triplul a ceea ce avem noi, blindaje pe dedesubt, satelit pentru internet, GPS-uri...acelasi camper ca al nostru la bazà are 600kg în plus în echipament...echivalentul a 8 persoane! In plus electronica noilor modele Iveco, care reduce modelul nostru la vremea primelor motoare cu explozie, iti permite cu greu sà te indepàrtezi de un garaj...
Dar sà începem prezentarea "noului" grup....Isabelle si Gregory, càlàtoresc de doi ani si jumàtate (Mercedes Sprinter 4x4 cu remorcà), Orientul mijlociu, toatà Asia si Oceania la activ, cu trei fetite, Margot, 11 ani, Marie, 9 ani si Eve 3, da, ne-am gàsit nasii (Christiana, Liviu, nu fiti gelosi, este doar o metaforà)...Pentru a completa tabloul, Isabelle este gravidà, va naste la Santiago de Chile, deci, în modul cel mai simplu imaginabil cu câteva sàptàmâni înainte de fericitul eveniment vor transforma în camping curtea maternitàtii asteptând cea de-a patra fetità ! Frumoasà si optimistà atitudine, jos purulia, multumim Ilincuta! Isabelle, deci, arhitectà de interior, Gregory, inginer în cablaje de telefonie.
Bun, acum cei pe care i-am "nàsit" noi cu Arca pe Iveco...Când ne gândim la câte camperuri au vândut Arca în urma experientei noastre si cà nici màcar nu ne-au ràspuns emailului de plecare în càlàtorie...
Deci, Muriel si Thierry cu cei doi copii, Nicolas 10 ani si Appoline, 12 ani încep càlàtoria la Buenos Aires fàcând turul nostru în contrasens, Muriel, inginer în telecom, ghid de turism pe Valea Loirei, pasionatà de agriculturà biodinamicà, Thierry, notar. Olivier si Stephanie cu cei doi copii, càlàtoresc în acelasi sens începând prin Buenos Aires, Olivier, fotograf fost jucàtor de basket profesionist, Stephanie, stilistà. Alàturi, Charles si Lucette, pensionari...Cât despre noi, ne permitem sà trecem peste prezentàri...Despre vârstele lor, fàrà a intra în detalii, toti în jur de 40 de ani, considerati asta drept criza celor 40 de ani dacà doriti, dar và spunem un singur lucru, dacà toate crizele planetei noastre s-ar manifesta în acest gen Pàmântul nostru drag ar fi un câmp înflorit.
Cât despre situl nostru francez...zilele neavând decât 48 de ore, actualizàrile lui nu au trecut canalul Panama, ne stràduim sà-l trecem vadul dar timpul ne lipseste. In plus, de ales, franceza nu vine din suflet precum româna, ne aplicàm deci asupra celui românesc cu o deosebità plàcere. Va trebui însà sà gàsim o solutie, multe emailuri primite din Franta ne-au rugat într-un mod înduiosàtor sà-l continuàm. Donc, a tres bientot...

Memorabilà plimbare cu un zodiac, câteva balene ne înconjoarà, stàm îndelung lângà o mamà cu un copil, una din balene trece încetisor chiar pe sub barcà...Ajunsi la locul de înnoptare, la numai câtiva metri putem sà admiràm în toatà splendoarea eleganta miscàrilor, sà-i numàràm scoicile de pe corp...
Pe zodiac, la fiecare miscare unduitoare, toatà lumea scandeazà - "Coada, coada!" càutând "trofeul" fotografic...

Imaginea de sus dreapta, un bebelus de câteva tone înnoatà imperturbabil lângà màmica lui. Balenele migreazà aici în fiecare iarnà pentru a se reproduce si, dupà o perioadà de gestatie de 12 luni, deci anul urmàtor se întorc sà dea nastere...Copilul va sta cu màmica lui cel putin doi ani, timp în care învatà ciclul vietii lui si deci, între altele sà migreze în linistitul golf al Peninsulei Valdez. In jur de 600 de balene vin anual aici. La începutul lui decembrie încep lunga migratie înspre oceanul austral. Am petrecut câteva zile magice la Punta Pardelas...de jur împrejur, uneori pânà la 7, 8, 10 balene fac salturi fericite. O mamà cu copilul se plimbà linistit de-a lungul golfului...uneori se opresc chiar în fata noastrà, nu ne vine sà credem! Intr-una din zile doi argentinieni sar în apà sà înnoate cu ele. Efectul este interesant, din temere pentru copil, balenele pleacà, apoi, curioase, se întorc dar mama face baraj copilului protejându-l studiind situatia...Cu Olivier nu mà gândesc prea mult, sàrim in apa înghetatà sà înnotàm cu ele, sà le putem atinge. Suntem la zece metri de gigantica coadà când mama pleacà în larg...Magia îndepàrtatà simtim instantaneu blocul de ghiatà în care ne bàlàcim si ne întoarcem de urgentà la mal. Inocentà nebunie în urma unei fascinante tentatii...

O micà colonie de pinguini de Magelan tràieste pe peninsulà. Caraghioase personaje care ne vor delecta atât pe noi cât si pe copii, dar o întâlnire cu sute de mii de pinguini va fi în actualizarea urmàtoare...ce surprizà de talie! Va urma...

Lei de mare, elefanti de mare, importante colonii. Se pare cà aici este una dintre cele mai prospere colonii din emisfera sudicà. Nu am avut ocazia sà vedem elefantii de mare masculi cu caraghioasele lor trompe, cântàrind pânà la cinci tone...apàrând foarte rar pe plajà. In plinà perioadà de schimbare a pielii, femelele nu intrà în apà. Imperturbabile pe plajà, o teribilà lenevie care îti stârneste cheful sà faci la fel...

Si acum? Continuàm înspre sud, directia Ushuaia. Ne vom întoarce înspre nord prin fiordurile Chilene.
Ushuaia este locul de întâlnire al càlàtorilor pentru sàrbàtorile de Craciun si Anul Nou. Precum în povestile lui Ispirescu mergem înspre orasul cel mai austral al Pàmântului devenind din ce în ce mai numerosi. O multime de camperuri cu copii zgomotosi alàturându-ni-se...Urmàtoarea actualizare, deci, va fi fàcutà de la mai putin de o mie de kilometri de Antarctica...Và spunem deci, pe curând !

Doi ani de càlàtorie se vor împlini peste o lunà! Clar, lucru verificat, notiunea spatiu-timp este relativà...dar am formula-o mai degrabà - pe cât spatiul în care tràim este mai gigantic, pe atât notiunea de timp dispare, fiecare deci cu logica lui, dar ni se pare cà mai ieri eram la Jacksonville în asteptarea lui Simon...Si acum, urmarea càlàtoriei...
Am càutat îndelung o manierà de a-l trasporta pe Simon din Chile în Japonia, dar nu am gàsit. In cele din urmà, pe cât de bizar poate sà parà, drumul cel mai scurt între Tara de Foc si Asia va trece prin...Europa, deci...Romania. Cel mai scurt si din punct de vedere...financiar, iar ideea de a petrece "vacanta" de varà în Europa ne încântà.
Simon va lua drumul oceanului Atlantic pe 26 martie iar tata îl va acompania. Compania Grimaldi ne va transporta de la Buenos Aires la Le Havre în cca patru sàptàmâni oprindu-se în Rio de Janeiro, apoi, toate porturile coastei de vest ale Africii. Nu este nicidecum o croazierà, ci un adevàrat vapor comercial, un adevàrat loc de întâlnire al càlàtorilor pe termen lung acompaniindu-si vehiculele.
Traversând Europa Centralà, vom trece, bineînteles, Rebeca, prin Austria (a propos, dacà cumva stati pe lângà termele lui Hundertwasser, va fi particular de greu sà scàpati de noi...). Urmeazà bineînteles Baia Mare (sau Satu Mare? Hm, Michaela?) iar lista este deschisà...
Vom fi cu sigurantà în Romania în iulie - august (2009) pentru o plecare înspre est la începutul lui septembrie pentru a evita aspra iarnà a Iranului...
Am fi încântati sà-i întâlnim pe toti cei care au aderat càlàtoriei noastre, care ne-au scris sau nu, sà facem cunostintà (chiar si pe cei care nu au aderat, poate mai este încà o sansà de a fi convinsi cà dupà doi ani avem zâmbetul pe buze)...de ce nu o petrecere undeva, poate în naturà? Mititei, sàrmàlute, tuiculità...opresc cà-mi curge saliva pe ordinator si mi-e cà-l stric dupà doi ani de o fidelitate iesità din comun. Aviz deci, amatorilor...

Cele mai frumoase gânduri tuturor
Noi, cu drag.

 
Povestea càlàtoriei