Existà recorduri despre care auzim vag la radio, citim în presà, recorduri care trec neobservate sau dimpotrivà sunt extrem de mediatizate, dar ele se petrec atât de departe de viata nostrà si de centrele noastre de interes încât ràmân smulse de pe altà planetà...Depàsim o bicicletà urmatà într-o manierà protectoare de o masinà imatriculatà în Alaska...La a doua întâlnire ne oprim intrigati si, ce descoperire! Jean-Philippe Pattey, un simpatic elvetian, în plinà tentativà de a bate recordul de vitezà între Alaska - Prudhoe Bay, si Ushuaia. Recordul de actual este de 140 zile, el este la 118 zile si mai ràmân 200km. 120 zile !!! 26.000 km...pânà la 330km pe zi..."Jean-Philippe, te làsàm, nu vrem sà te întârziem!" îi spunem stresati de a nu-l deranja "Stati linistiti, am douà zile de avans, nu pot ajunge înainte de data prevàzutà, când mà asteaptà televiziunea la Ushuaia" ne ràspunde într-o francezà molcomà. Si ne întindem la taclale în plinà tentativà de record de vitezà, un paradox...Evocàm îndelung càlàtoriile noastre, suntem în mod vàdit reciproc impresionati de tentativele fiecàruia, el - de vitezà, noi - incredibila dubla tentativà de a nu divorta în patru ani într-o cutie de chibrituri, si de a nu ne scoate ochii (de tot) cu copiii...Fost asistent a lui Mike Horn în expeditia de-a lungul cercului polar în Antarctica "L-am avut la telefon azi dimineatà, era la Polul Sud...", la activ Asia, Australia într-o ambarcatie cu roti si...pânze, si, mai ales.....Trei operatii de inimà! Domnule, deseori mi-am aruncat pàlària pe jos în càlàtorie, dar încep sà o turtesc ràu de tot, se alege praful de ea....avem atât de multe lucruri de învàtat! Trei operatii de inimà ! în urma càrora un surâs sànàtos îi caracterizeazà portretul, iar pentru a-l depàsi cu camperul nostru trebuie sà bàgàm viteza a patra...
Multà vreme am crezut cà o astfel de càlàtorie sau, în general, o "nebunie", în viatà sunt rezervate unei elite...financiare sau màcar a unei sànàtàti perfecte. Despre finante am avut deja câteva lectii frumoase, de la tineri càlàtorind fàrà un ban lucrând ocazional pe parcurs, la familii càlàtorind cu copii în jurul lumii câstigând bani vânzând carnete de càlàtorie, calendare sau desene pe drum, cântând în cor cu copiii pe stradà, sau cu flasneta...experiente care ne reduc la niste simpli îmbuibati pufosi ai burgheziei turismului...Cât despre sànàtate, fàrà a încàlca indelicatetea tàrâmului vietii private a fiecàruia, và màrturisim încetisor la ureche - cu càlàtorii în jurul lumii s-ar putea umple un spital onest cu toate sectiile necesare, sala de operatie si cea de maternitate incluse! Ce avem deci în sala de asteptare....artere în minus, buuun, asta pentru noi este banal, astm, diabet, cardiaci "pânà în dinti", unii dupà trei infarcturi la rând, altii cu 3 operatii de inimà, rinichi în minus, asistentà respiratorie nocturnà (respiratia se opreste timp de 2 ore si jumàtate din 7 în timpul somnului !) sclerozà în placà, o nastere în perspectivà, iar pentru cei care nu înteleg ce facem cu càlàtoriile noastre, putem cu totii sà umplem o sectie întreagà de psihiatrie! Si încà, nu vorbim decât despre cei care au chef sà abordeze acest subiect...si fàrà a-i evoca pe cei între 70 si 80 de ani care dorm înghesuiti în cortul de pe acoperisul Land Roverului si care nu gàsesc timpul necesar pentru a îmbàtrâni...Da, societatea îi (ne) considerà cu sigurantà nebuni, dar oare nebunia nu este sà te resemnezi în fata "verdictului"? Si uite cum revin asupra experientei personale...Dupà accident, hemoragia internà, artera sfâsiatà, operatia ratatà din cauza venelor mele încàpàtânate, mergând încà cu cadrul metalic, toatà sectia de chirurgie se uita lung si cu milà la mine asteptând ca piratii sà mà decupeze din nou pentru a-mi pune o protezà...Chirurgul sef refuzând categoric, mi-a zis douà lucruri - Sà nu và menajati NICIODATA!, si...Mult noroc! Profit de acest nou an sà-i uràm sànàtate, viatà lungà si aceeasi întelepciune pentru urmàtoarele vieti (ne pregàtim pentru India...), avem nevoie de asemenea doctori! si uite cum revin eu la Jean-Philippe Pattey, sà fi avut noi doi oare aceleasi frecventàri medicale?
Jos, campingul din Rio Grande. Matei, Vlad si Ilinca, LINISTITI, fàrà sà ne cearà nimic, admirà peisajul! Ce fericire! Ce importantà mai are ce este în jur?

Pentru a ajunge la Ushuaia, traversàm din nou Chile, iar frontierele Chilene nu sunt dintre cele mai plàcute momente ale càlàtoriei...dar asupra acestui subiect vom mai reveni. Limita Tàrii de Foc este Strâmtoarea lui Magelan. O traversàm în partea ei cea mai îngustà, pe un vapor zdruncinat si acoperit în mod regulat de valuri. Un vânt glacial îti smulge pânà si putinele gânduri care iti pot traversa mintea, este cu adevàrat teribil... Sàlbaticà naturà pe care Magelan a trebuit sà o domesticeascà cu "cojile lor de nuci" - vezi vaporul din actualizarea precedentà...
"Un loc de dormit ?" Cu Parcé-ii gàsim genialà ideea de a contempla strâmtoarea noaptea...Fàrà a tine cont, însà de politica localà...
Teren minat de-a lungul stràmtorii! Dumnezeule mare, chilenii iaràsi ne surprind prin politica lor "umanà"...Ràzboaie, imigratie clandestinà, pozitii strategice, de orice naturà ar fi, nouà nu ni se poate da (pentru cà nu vrem sà primim) nici un argument recevabil pentru a instala mine antipersonal în Pàmântul care ne dà viatà. Rusine!
Dreapta, sus, micul nostru moment de justitie, "LAS MALVINAS (FALKLAND ISLANDS) SON ARGENTINAS" De mai bine de 150 de ani Argentina reclamà insulele anexate în mod abuziv de Anglia. Valul de onoare nationalà în Patagonia este impresionant. Dacà am suprima toate stràzile, pietele sau locurile publice în general care poartà numele "Las Malvinas Argentinas" sau "Los Heroes Argentinos de las Malvinas" ar trebui suprimate direct orasele, satele, chiar orice formà de viatà! In Ushuaia, aeroportul însàsi poartà numele...Incercarea de a le recupera cu forta în 1982 a relansat onoarea nationalà, dar prim ministrul Englez al epocii a înnecat în sânge o aviatie si o marinà argentinà tinere si inexperimentate...Ah, Margareto, Margaretoooo...tare nu fusesi o doamnà...Cred cà ar merita iaràsi un "rusine" în rosu, nu? Iar aici, cine vorbeste de Anglia, vorbeste de Chile, baza lor aerianà, cu toate simpatiile de vecinàtate care decurg...

Câteva flori într-un peisaj înghetat...
De mai multà vreme aveam un mic gând ascuns...sà profitàm de latitudinea extremà pentru a ajunge în Antarctica. Si am încercat! Ushuaia se aflà la mai putin de o mie de kilometri de Antarctica, iar pretul cel mai abordabil pentru noi 5, pentru 10 zile...20.000 de dolari, douà zeci de mii...Dar faptul cà am càutat, am tatonat, ne-am ràsfàtat cu aceastà "nebunie", este putin ca si cum am atins banchiza, am vàzut pinguinii Emperador, nu ne gândisem vreodatà înainte cà am putea sà mângâiem o astfel de idee. Stiam cà ne vom opri la 1000km, dar ràmânem totusi cu amàràciunea de a ne fi oprit la 20.000 de dolari de continentul înghetat...si cu cea de a fi bântuiti de teama de a redeveni, vreodatà, rezonabili...