Trei sàptàmâni petrecute la Ushuaia...fàrà a face nimic altceva decât a sta la taclale si a petrece cu prietenii, a ne bucura de aceastà comunitate creatà ad-hoc în care copiii sunt bineveniti pretutindeni...mai putin afarà, sub aversele verii australe. Se pare cà timpul este extrem de schimbàtor, în cursul unei zile ai patru anotimpuri. Lucru verificat - toamnà târzie, iarnà, iarnà execrabilà si iar toamna târzie fac patru anotimpuri...Dar asta nu ne-a împiedicat sà ne bucuràm de gràtàrele montruoase, precum si sà savuràm si sà încurajàm întreaga industrie viticolà a Americii de Sud. Ushuaia va aminti multà vreme copiilor de a-l fi vàzut pe "Mosul" în persoanà! In plus, simpaticul bàtrânel ne-a luat bine în colimator, am fost reperati, ne-a adus un cadou chiar si la posta localà! O stivà de ciocolatà, un Mos Cràciun cântàret de nedesprins de la pieptul Ilincutei, dar, Mosule, o micà rugàminte, data viitoare, pune si tu niste baterii mai de doi lei, ceva fabricat în China care se stricà dupà douà ore, pentru a menaja nervii pàrintesti, si, un alt cadou atât de...rafinat, distins, elegant, sensibil, înduiosàtor, delicat, emotionant...o sticlà de Tuicà! Poate cà niciodatà în istoria Romaniei o sticlà de tuiculità nu a primit atâtea onoruri, dar trebuie sà întelegeti...In plus, în rândurile comunitàtii franceze a fàcut furori! Aceastà sticlà a avut virtuti magice, a reusit sà modifice traseelor multor càlàtorii actuale sau viitoare pentru a înscrie Romania pe parcursul lor! Secole, milenarii de istorie si culturà ràmase în umbra unei palinci...Ai fost tare, Mosule!, mà rog, moasho...Multumim din suflet!
Profitàm de câteva acalmii pentru a redecora camperul...gata, este pregàtit pentru India...
Dreapta, o minunatà întâlnire, familia Lesergent. Au început càlàtoria doar douà sàptàmâni dupà noi în acelasi loc, la Jacksonville dar drumurile noastre nu s-au întâlnit niciodatà. In permanentà o lunà înaintea noastrà am comunicat îndelung prin internet si...în sfârsit, suntem împreunà!
Reusim în cele din urmà sà ne desprindem de Ushuaia. La camping, ne asigurà cu totii cà zgomotosul grup franco-român va làsa amintiri nepieritoare...Ne luàm deci caravana cu flori rosii, iarbà verde, fluturasi si motorhomi, si, pentru prima datà în viata noastrà, vom càuta càldurica mergând înspre nord! Precum la dus, traversàm din nou strâmtoarea lui Magelan, dar în conditii care màcar de aceastà datà ne permit sà ne mentinem cu demnitate echilibrul...
Trecem din Argentina în Chile. Punta Arenas, un oras cu puternicà fortà de evocare a capàtului pàmântului, cel putin pentru tata...De câte ori vapoare din delta Dunàrii, pe Sulina mà fàcuserà sà visez arborând pancarta "Punta Arenas, Chile", intangibilul capàt al Pàmântului...Acum îl percep cu ochi putin diferiti...în calitate de baza aerianà a englezilor în ràzboiul împotriva Argentinei...visul este putin mai sumbru.
In drum spre "Torres del Paine" îi regàsim pe Parcé si pe Lesergents...Gràtare si focuri de tabàrà, minunate momente...Intre timp, pentru cei ce au remarcat în imaginea de jos, stânga, pregàtim trecerea prin Europa. Tot ce depàseste este aruncat. Suportul de biciclete, chiar si scara de acoperis, încercàm cum putem sà mai usuràm camperul cu câteva sute de kilograme...
Apus de soare, Lago del Torro.
Privelistea din camping, sus -ziua, jos -noaptea. Vlàdut al nostru, se descurcà sà fie întotdeauna în bratele unei fete (de data asta e Chloe...), bravo, esti pe drumul cel bun!

Inainte de a intra în Parcul National reperàm un loc bun de pescuit, pentru cei càrora imaginile urmàtoare le pot da idei...Locul în care se naste Rio Serrano din Lago del Torro. Se pare cà ar fi salmoni, cà ar fi momentul în care încep sà "urce" râul salmonii Chinook, sau King. Dar o micà poveste referitoare la salmoni. Ei sunt originari din emisfera nordicà, dar pe aici pe undeva exista o crescàtorie al càrui scop nu era nicidecum popularea râurilor ci doar comertul. Acum în jur de 15 ani un cutremur a distrus-o, salmonii regàsindu-se în libertate, regàsind pânà si genele lor de a migra si a se întoarce în locul în care s-au nàscut, impresionant...Ce este alarmant de fapt este faptul cà, în emisfera nordicà, fàrà a da detalii geografice, sunt crescàtorii în care salmonii au fost modificati genetic pentru motive de randament evident. Se considerà cà dacà un singur exemplar scapà în naturà, va modifica în mod definitiv întreaga specie! Din "fericire", ni se dau toate asiguràrile cà asa ceva nu se poate întâmpla, securitatea este totalà, si cum întotdeauna ni se spune adevàrul, trebuie sà-i credem...Pài cei care spun asemenea prostii sà studieze ce s-a întâmplat aici...
Iatà-ne în fata lui Torres del Paine, pescuind cu una dintre cele mai minunate privelisti ale muntilor, si tràind, împreunà cu familia Lesergeant, pescari si ei, un memorabil moment...

Toate pozele sunt luate practic cu lanseta în mânà...dupà fiecare lansare s-a schimbat lumina, deci, hop! o pozà, apoi o lansare...superb!
Parcati singuri pe malul râului, pe o vreme extremà, noptile suntem legànati în toate sensurile. Incercàm de bine de ràu sà ne parcàm în "L" cele douà camperuri pentru a ne proteja de vânt, dar ce spectacol va urma...Mergem de-a lungul râului cu Eric în càutarea locului ideal, trecem prin mlastini înghetate, abia ne tinem pe picioare, pentru Matei va fi memorabil...
In câteva zile vom fi mâncat, douà familii, 27 de kilograme de pàstràvi si salmoni, 27! Sus, stânga, un mic King salmon, 4 kilograme, alàturi, un pàstràv Faria, mai bine de 6 kilograme. Jos în stânga Matei încearcà sà scoatà un peste, îi vedem coada, este un monstru! O orà si jumàtate de luptà, timp în care coborâm cu pestele un kilometru pe râu, prin apà, Eric trece prin copaci ca sà ne putem pasa lanseta...Cu un fir de doar 12 kilograme, pestele mà trage în apà, dar nu putem forta, s-ar rupe imediat...dau drumul frânei pentru a proteja firul, dar este imposibil sà urcàm asa ceva împotriva curentului puternic al râului...Un kilometru prin apà....la un moment dat o spinare apare la suprafatà, si Lea exclamà "este un delfin!" toti pescarii se adunà pentru a ne da sfaturi, salmonul trebuie sà aibà în jur de 30 de kilograme. Dupà o orà si jumàtate, o sublimà sàriturà a pestelui ne permite sà-l îl vedem în toatà splendoarea lui...exact înainte de a rupe firul. Ràmânem putin cu buz umflatà, eu, cu o scurtà la o mânà si cu o lungà la cealaltà, mà dor toti muschii, câtà energie...dar pestele si-a jucat bine sansa si resimtim un puternic respect pentru el...Hai Eric, desfacem o sticlà de vin ca sà uitàm...
Continuàm....a doua zi dimineatà, o altà luptà de 15 minute în urma càreia termin si eu si Eric în râul a càrei ape are doar câteva grade, pânà la brâu pentru a scoate în cele din urmà un alt King de 16 kilograme. Ce luptà...Memorabil!
Si totusi, cum se pot mânca 27 de kilograme de peste? Gràtar, sushi, ceviche (peste crud marinat în làmâie, ceapà, coriandru...), pràjit cu ceapà, cu sos de rosii...mmmmh. Si ce gràtar, în conditii extreme de vânt, ploaie, totul participà la un sentiment de teritoriu extrem, de capàtul lumii...
Sus stânga, lectie de biologie, tineri de la universitatea de biologie studiazà evolutia pestilor, ne vor explica pe îndelete toate organele pe unul dintre pàstràvii pescuiti. Dreapta, repetàm noi însine lectia de biologie copiilor pe salmonul proaspàt pescuit.
Intràm în cele din urmà în parcul national pentru a reiesi...Lanseta lui Eric era prea scurtà, ne hotàrâm sà ne întoarcem pentru a putea pescui cu a mea, nu poate pleca cu aceastà frustrare, dar sansa nu va mai fi de partea noastrà...Vremea este cu adevàrat execrabilà, în plus, din neràbdare, avem "minunata" idee de a o lua direct pe drumul de pàmânt, peste câmp, noi ràmânem afundati ràu de tot în noroi, un noroi particular de mustos, cu miros de turbà, avem senzatia de a ne fi împotmolit într-un grajd direct sub coada vacii. Copiii se bucurà ca de obicei. Suntem totusi norocosi, ne spunem, zàrind un 4x4 al politiei...înainte de a ne aminti cà suntem în Chile. Nu ne pot ajuta, nu pot suna pe nimeni sà vinà sà ne ajute, primim doar un "la revedere"! Uau ! Eric, avem noroc, uite un alt 4x4 Dodge..."Nu và putem ajuta, nu avem cablu" "Nu-i nimic, avem noi!" "Oricum nu và putem ajuta..." Sunt atitudini care nu se improvizeazà, nu? Ne vom scoate în cele din urmà cu Eric, stiu, Liviu, rusine, un Ford scoate un Iveco din noroi...dar în mod miraculos...Topàim urlând si îmbràtisându-ne de bucurie sub...privirea bànuitoare a politiei, probabil întoarsi pentru a ne da o amendà pentru stationare abuzivà...Acum întelegem privirea contrariatà a chilenului cu 4x4 pe care cu douà zile înainte îl scosesem din noroi cu bunul nostru Simon...Cu Eric fabulàm îndelung imaginând cum un argentinian ar fi încercat sà ne ajute chiar si cu o Dacia Papuc (da, sunt multe pe aici...) chemându-si prietenii si terminând seara târziu în jurul unui gràtar...In mod hotàrât, ne place Argentina! Hai, Eric, desfacem o sticlà sà sàrbàtorim!
Din Parcul "Torres del Paine" în cele din urmà nu vom fi vàzut mare lucru...vremea este apocalipticà, dar în cele din urmà întrezàrim celebrele-i turnuri. Frumos, nu zic nu, dar dupà capitolul cu salmonii, hai poate o Antarctica ne-ar putea înduiosa....Pàràsim iaràsi Chile pentru a intra în Argentina. Vamesul Chilen ne priveste bànuitor înainte de a ne trânti usa în nas pentru a nu fi deranjat de copii...Cinci kilometri mai departe ne întindem la taifasuri cu zgomotosii vamesi Argentinieni instalati comfortabil într-un salon cu un televizor gigantic si masà de ping-pong...In mod hotàrât, este usor de preferat Argentina...Si totusi, revin asupra acestei nebunii de frontiere între Chile si Argentina...As zice cà Chile este presàrat printre Argentina sau poate vice-versa...De exemplu, dincolo de Ushuaia, orasul cel mai austral din lume, peste canalul Beagle este situat un mic sàtulet Chilean cu vocatii militare, Port Williams. Pài sàrmanii, pentru a ajunge în capitalà de exemplu, trebuie sà treacà din Chile în Argentina, apoi în Chile, în Argentina si apoi din nou în Chile. Màrete personaje trebuie sà fi trasat asemenea frontiere...culminând cu arbitrarea papalà (Jean-Paul II) referitoare la apartenenta Canalului Beagle. Chile cautà o "solutie" acestei complicatii frontaliere învàtând copiilor prin manualele scolare cà...Tara de Foc ar trebui, de fapt sà apartinà în totalitate lui Chile...Bizarà întrepàtrundere frontalierà pentru douà tàri în relatiile càrora suflà o lejerà adiere venità dinspre ghetari...
Sus, dreapta, o fotografie fàrà vreun alt sens decât de a ne aminti sà evocàm un înduiosàtor moment la El Calafate. Tolàniti într-o pizzerie, ne amuzàm contemplând prin fereastrà turistii fascinati de abtibildurile care ne tapeteazà camperul. Prin gesturi cu mâna ample, un mic grup ne atrage atentia. In cele din urmà, o tànàrà încântàtoare începe sà curete cu multà dragoste direct cu palma abtibildul nostru verde cu camperul desenat de Matei...Intrigat, las pizzele deoparte si ies sà-i multumesc..."Cum sà nu o fac? Uità-te cât de frumos este..." si aràtându-mi jenatà palmele murdare, mà pupà cu foc. Sunt Brazilieni, adorabili...discutând despre viata noastrà ne dojenesc cà nu am inclus Brazilia în parcursul nostru...Pentru càlàtoria urmàtoare, promitem!
Imaginea de jos, ne apropiem de Perito Moreno, fremàtàm deja...dar sà nu credeti cà am fàcut nebunii cu elicopterul pentru o imagine aerianà sau alte smecherii...Am fotografiat posterul de la pizzerie, în plus drept mare trofeu al acestei màiastre fotografii aeriene, reflexul lunii în lac este...reflexul làmpii de deasupra barului...ce simplu este, si noi care cheltuim atâtia bani càlàtorind!

 
Povestea càlàtoriei