Làsàm în urmà frontiera Mexicanà...câtiva kilometri de sosea sinuoasà precedând trecerea frontierei Guatemaltece, ne lasà în suspens inducându-ne inspiratia în eroarea trecerii usoare. Ultimul viraj ascunde o multime de oameni, o manifestatie, un accident...oare ce sà fie? Vom ràmâne rapid cu impresia cà pàràsim Elvetia Americii Latine si ne làsàm în càdere liberà într-un haos indescriptibil. Frontiera este o limità vagà prin întinderea ei, dar în acelasi timp un talcioc imens în care totul este fàcut pentru a vinde, a cumpàra orice, a tranzita màrfuri(made in China), uitând cu desàvârsire masinile...O consecintà sau nu, foarte putine vehicule trec frontiera, camioanele si autobuzele oprindu-se de fiecare parte, pasagerii traversând pe jos cu toate bulendrele, în orice caz, nici o formà de trafic "greu" nu se aventureazà pe aici. Chiar nimeni?
Cu camionul prin talcioc...
Nimic nu este prevàzut pentru asa ceva, ràmânem blocati pe un drum de unde singura iesire dintre tarabe si trafic este marsarierul, un cosmar...unele tarabe trebuiesc deplasate practic una câte una, o "càlàuzà" încearcà sà ne ajute, fàrà mare succes, Marilena, obligatà, descoperà cà ar fi putut lucra la serviciul circulatie cu brio, în timp ce eu mà lupt sà trec baraje de papornite, umbrele, etalaje de tot felul în càutarea birourilor de emigrare si importare temporarà a vehiculelor.
Bun venit în Guatemala! Birourile, trebuie sà le gàsim singuri, nu te intreabà nimeni de nimic, cât despre informatii nici nu poti visa, nici un fel de control de pasapoarte sau alte acte...Abia tragem frâna de mânà, cà ni se fumigà camperul, obligatoriu, se pare, pentru a obtine pretioasa hârtie pe care bineînteles nu o va cere nimeni...schimbàm dolari în quetzali pe fugà, scàpàm cu bine...In schimb trebuie sà ne obisnuim sà conducem fàrà asigurare pentru camper, aici singura formà de asigurare este puternica credintà în Dumnezeu. Invàtàm repede cà viata pe aici este un fel de luptà pentru supravietuire...este drept cà venim si cu o micà teamà fatà de reputatia securitàtii mmmm...relative, sà zicem.
Peisajele sunt încântàtoare dar traficul (o nebunie) si topesii, aici deveniti "tumulos" permit rar o altà perspectivà decât cele ale parbrizului si retrovizoarelor...
Ne orientàm înspre Sierra Grande, în càutarea unuia dintre cele mai autentice sate din Guatemala, Todos Santos, (Toti Sfintii, în toatà simplicitatea). Traversàm epuizantul Huehuetenango încercând sà ajungem acolo în aceeasi searà. Informatiile despre drum devin fanteziste (ar fi cam 2 sau poate 5 ore) iar hàrtile noastre sunt la limita cunostintelor lor geografice...deci suntem pierduti total, cât despre calitatea drumului care ne astepta, dacà am fi stiut...oricum am fi mers, ce mai conteazà.
Prima noastrà noapte în Guatemala, o improvizatie totalà...în compania belgienilor nostri ne làsàm fascinati de naturà si hotàrâm sà înnoptàm la 3500m într-un decor demn de reportajele cu stepele mongole. O idee total nefericità pentru securitate, ne zic niste sàteni luându-ne sub aripa lor ocrotitoare la ei în curte (imaginea de sus, stânga) în satul lor, Chalcan. Violenta adusà de ràzboiul civil ('78-'85) pare sà fi làsat sechele, banditismul la toate esaloanele existà în totala indiferenta a politiei, satele preocupate de securitatea lor, organizeazà propriile lor patrule nocturne...A doua zi realizàm amploarea drumului, cu totul vom fi fàcut 50 km în 5 ore, terminând cu o coborâre de 1500m denivelare numai de pietre si gropi, fàrà a ne pune prea serios întrebarea cum vom iesi de acolo...
Todos Santos, principala asezare a indienilor Mam, una dintre cele 30 de etnii descendente ale Maya-silor. Din cele 30, 21 ar fi în Guatemala, de fapt, cultura maya pare sà se identifice cu Guatemala càci precum Statele unite s-au "aranjat" sà recupereze multe din statele Mexicane, la fel, Mexicul s-a descurcat sà recupereze statele Guatemaltece care au cultura maya...
Todos Santos, satul este situat într-un loc feeric într-o vale, la capàtul unei coborâri nebune. Douà zeci de mii de Mam ocupà aceastà vale de secole. Locul pare atât de linistit încât ne este greu sà imaginàm violenta recentului ràzboi civil, raidurile ucigase ale aviatiei militare distrugând totul în timpul ràzboiului civil. Greu de înteles si logica acestui ràzboi stupid, un amestec de indigeni, latinos, interese cubane s-ar zice, trafic de putere, droguri...în orice caz, tristul rezultat a fost devastator. In tot acest timp, indienii mam au stiut sà pàstreze traditiile intacte, ceea ce face unul din locurile cele mai autentice din Guatemala. Piata localà este una din cele mai reputate ale tàrii, si are loc sâmbàta, perfect, ajungem în plina nebunie a pietei, si càutând un parking ne regàsim blocati (dar asta devine un obicei!) de mai multe ori în diverse pozitii. Ultima, fàcând loc unui camion, ràmânem blocati total între o masinà si un stâlp, demnà de "funnyiest home video", spunem asta doar asa, dacà cumva ne vedeti pe la televizor sà stiti de ce, iar amuzamentul cu camperul (pentru ceilalti...), continuà...Din cauza combinatiei savante - rezervorul prea jos pe stânga (ah, Maurizio...) si drumul într-o stare jalnicà pe aceeasi parte, suntem obligati sà coboràm o rampà în marsarier...indienii mam, se merità!
Descoperim în sfârit piata, agitatia coloratà, tinutele traditionale (nu de duminicà, ci de zi cu zi). De la copii la bàtrâni, toatà lumea poartà aceeasi tinutà, dar în aparentà doar, în detaliu, totul este diferit, varietatea în modele este cu adevàrat infinità. La tejghele, bàrbatii sunt aliniati cu berea în mânà, cu sigurantà sàrbàtoresc ziua de piatà, dar rapid ne vom mira sà-i vedem acolo ziua întreagà...Vor pàràsi în cele din urmà tejghelele devenite suport imprescendibil verticalitàtii dând o miscare ondulatorie întregului sat pânà la a stabili orizontalitatea relativà prin santuri diverse. Problema este cà zilele trec si sunt identice din acest punct de vedere, tristà realitate. In orice caz, locuitorii sunt deschisi, contactul este foarte usor, chiar când sunt în stare ondulatorie, vom sta aici câteva zile învàtând rânduielile locului, fàcând prieteni, ca Miguel, un indian Mam care a fàcut studii în Franta, la Marsilia.
Dimineata, copiii duc la scoalà câteva lemne, vor primi în schim o micà gustare si lapte.
Imaginea de jos, Ilinca, uitati orice fel de cetàtenii si acte oficiale, iatà "pasaportul" ideal, cel care provoacà zâmbetele si deschide portile...In Todos Santos ni se màrturiseste cât de surprinsi sunt oamenii sà vadà copii "albi", turistii care ajung aici nu sunt niciodatà acompaniati de copii, surpriza este de talie, suntem chiar întrebati ce-i facem pàrului Ilincutei sà fie asa de blond? Pài ce sà-i facem, multi pupici...
Biserica catolicà...Mama face scoala cu bàietii în timp ce tata se fàleste cu "pasaportul" prin sat.
Arhitectura clasica în Guatemala, coloana ionicà, alàturi, un mic sàculet utilizat pentru însàmântare la câmp, micà ghicitoare...Care este provenienta lui...un mic ajutor? A trebuit sà mà descurc singur pentru fotografie, Marilena a refuzat sà punà mâna pe asa ceva...
Solutiile latino-americane ale problemelor vietii, aerosolurile spirituale !!! Impotriva gurilor rele, a invidiei, ploaia de noroc, întoarce-te la mine, noroc în afaceri...dar pe spate scrie clar, trebuiesc folosite cu multà credintà...
Marilena va urmàri un curs de câteva zile de tesut, o veche tehnicà mayasa cu un mic ràzboi de centurà. "Maestra" ei, Doña Eusebia. Ultima imagine, iatà rezultatul, ne-a làsat Paf !!!
Casa lui Doña Eusebia, mai autenticà decât orice muzeu al satului...Din cuptor se înaltà fumul tortiliilor care ne vor acompania cina...
Iata si nepotii...
Viata la Todos Santos în timp ce mama "se artizaneazà", dacà s-ar putea spune asa...Farniente în curtea scolii hispano-maya, plimbàri pe munte, picnic cu belgienii, vizite ale satelor vecine...Aici anumite activitàti legate de tesut sunt total separate între bàrbati si femei. Tesàturile indigo cu dungi albe, din care se fac fustele de exemplu, sunt fàcute într-un anumit sat numai de bàrbati. Odatà coborâti din camioneta lui Miguel (cel care a fàcut studii la Marsilia), ne frapeazà zgomotul la unison care se aude din toate casele al ràzboaielor bàrbàtesti...
Plecarea din Todos Santos va fi epicà...deja, cu iesirea la drum teferi, ne dàm seama cà suntem cu adevàrat norocosi. Rampa din pàmânt si pietre abruptà face un unghi brav cu soseaua desfundatà, ideal sà làsàm în ofrandà rezervorul de motorinà...Marilena opreste circulatia în timp ce eu iau un elan considerabil pentru a urca panta...In elanul disperat camperul se balanseazà jalnic între gropi si pietre dar nu am ce face, dacà nu accelerez nu ne poate scoate de aici decât un camion...si în plin balans, loveste puternic marginea soselei pe o parte...Imaginez balta de motorinà, rezervorul spart, mà gândesc la cum ne va scoate SuperLiviu din situatia asta...Cobor din camper în mijlocul satului, care a gàsit o nouà atractie importantà, si respir usurat, lovitura este exact de cealaltà parte, dar adâncà, rezervorul ar fi fost spart pânà la jumàtate...dar nu era sà làsàm rezervorul Tuturor Sfintilor...Urcarea pânà la Chalcan va fi pe màsura începutului zilei, panta este teribilà, iar gropile si pietrele sunt atât de mari si dense încât nu-mi permit sà urcàm nici màcar în viteza întîi. Motorum caleazà des, ne regâsim opriti în rampà în pozitii comice încât frânele degeaba tin, camperul alunecà pe pietris cu spatele la vale...trebuie urcat pânà la peste 5000 de ture înainte de a làsa ambreiajul pentru a întrezàri speranta de a porni...rezultat, aproape douà ore în viteza întîi, si mai bine de 25 litri la sutà pe o sutà de kilometri...
Ajungem în sfârsit la 3500m pe plat...copiii profità sà reia volanul si, pentru prima datà, Ilincuta, la doi ani preia controlul camperului...si trecem la viteza a doua.
Innoptàm la Chalcan, în acelasi sat si aceeasi curte care ne gàzduise la dus, unul dintre nenumàratele sate Guatemaltece abandonate propriei sorti de catre politie. Suntem înconjurati de copii, de data asta Matei, Vlad, Morgane si Sarah se joacà cu ei de parcà ar fi fost prieteni de o vacantà întreagà, în timp ce Ilincuta este fascinatà de niste purcelusi dalmatieni. Aici este clar cà niciodatà nu a mai trecut vreo navetà spatialà ca ale noastre, si nici multe aparate de fotografiat nu par sà se fi perindat. Aràtându-le pozele numerice pe ecranul aparatului de fotografiat, fapt rar, copii fac coadà sà fie fotografiati, facem si poze de grup si a doua zi dimineatà scoatem imprimanta si imprimàm poze pentru toti. Incântarea este generalà...Le multumim tuturor pentru ospitalitatea si securitatea pe care ne-au oferit-o.
A doua zi, la plecare trecem pe la scoala satului, o oazà pentru copii. Nimerim în plinà orà de curs dar orice activitate se opreste pentru a saluta bizarii invitati surprizà. "Buenoooos Diaaaaas", un urlet general si clasa se goleste instantaneu, fug cu totii la camper unde Matei si Vlad, total intimidati si depàsiti de evenimente se ascund dupà perdele si perne, fiind deja baricadati înàuntru...Facem cunostintà cu Kathy, în centrul imaginii, venità sà ajute scoala pentru un an din Germania, frumos exemplu de dàruire pentru ceilalti...Pauza fortatà continuà cu o micà gustare pentru copii, câte o felie de pepene si o cescuta de lapte.
Si iaràsi coada pentru poze...stim cà într-o zi prin personalul scolii lor vor vedea aceastà paginà si vor fi mândri sà se descopere...
Autobuzele Guatemaltece, unele, adevàrate opere de artà...dar maniera lor de a le conduce este cel putin la fel de artisticà pe cât este decoratia...
Parbrizele si geamurile laterale sunt uneori atât de acoperite de inscriptii, picturi, perdele, nume de iubite si de sfinti, abtibilduri cu urme de gloante lângà " Dumnezeu este dragoste", sau lângà "Dumnezeul meu este adevàrat", binecuvântàri de tot felul încât este cu adevàrat greu sà mai vezi ceva afarà...cu atât mai bine cà dacà ar vedea ce vedem noi, ar fi cuprinsi de fricà...
Iatà si internetul la Todos Santos, pare folcloric dar functioneazà...este cu adevàrat miraculos sà gàsim internet în sate atât de izolate...
Quetzaltenango, un fel de pom lâudat la care ne-am dus cu carul, am ràmas deceptionati de oras. Innoptàm la "Instituto Biblico Presbiteriano Maya K'chik" înainte de a merge la San Andres Xecul, al càrei biserici este una dintre cele mai colorate din Guatemala...Ingeri si sfinti de toate formele si culorile, pantere rujate, omuleti care se dau utza pe frontoane, personaje goale îmbràcate doar prin culoare sprijinite lenes pe o rânà sau pe burtà, decoratii florale luxuriante, Isus îmbràcat cu o hainà cu buline, totul pe un fond de mustar picant si tipàtor, un deliciu! Interiorul, putin cam trist cromatic, lasà însà usor de ghicit cà nici un compas, vreun echer sau cea mai simplà linie nu s-au apropiat vreodatà de aceastà înduiosàtoare constructie, sublim!
Lacul Atitlan, un loc foarte important pentru cultura maya...Aldous Huxley a spus cà este cel mai frumos lac din lume. Un lac format în craterul gigantic al unui vulcan explodat, in care de-a lungul a milioane de ani alti 3 vulcani (culminând la 3500m) au apàrut...ca sà-l contrazicem pe Aldous, ar fi ràutate purà! Imaginea de sus stânga, campingul în curtea unui hotel...blocati între piscinà si lac, suntem obligati sà admiràm apusul soarelui în spatele vulcanilor, norii, culorile sunt feerice, impresionant...Jos, în dreapta, clasa lui Matei...
Supliciul apusului soarelui...


urmare - PAGINA 2 - dati clic