Vom petrece aproape trei sàptàmâni în curtea (parkingul) hotelului Oberland, pasajul obligatoriu al tuturor càlàtorilor. Beneficiem de terenuri de sport, piscinà, wi-fi...si de compania extrem de plàcutà a multor altor càlàtori. Ne reîntâlnim cu 14patii, de care ne separasem cu câteva zile în urmà, dar între timp, Shanna, ciobànescul lor german a murit, intestinul gros înconjurase stomacul iar sfârsitul a fost inevitabil...Suntem si noi amàrâti tare, un câine cu adevàrat particular, în plus fàcuserà practic turul lumii împreunà...Càlàtoria ei s-a oprit la La Paz si la rândul nostru îi facem un omagiu...
In curtea hotelului, suntem zece camperuri...germania, elvetia, franta, romania, înghesuiti unii în altii asa cum am detesta sà càlàtorim cu un camper în Europa, dar, aici, ce plàcere! Taclale, planuri bune de càlàtorie, aventuri, sticlele de vin sunt maltratate pânà seara târziu...iar pentru a continua, ne regàsim deseori la restaurantul hotelului, un elvetian întreprinzàtor ne delecteazà cu specialitàti europeene, chiar si cu "fondue de fromage" Ce bine se mànâncà în Bolivia...Cristiana si Liviu ne trimit filtre de ulei si aer, le multumim din suflet !!! Am dorit sà contactàm pentru a primi pachetul ambasada românà dar a închis de mult...dar cu motorhome màcar am redresat putin balanta schimburilor economice între Romania si Bolivia...Pentru a primi niste càrti, am contactat ambasada Romaniei din Santiago de Chile, care, ea, existà, explicându-le aventurile noastre...Nici màcar un ràspuns, si ne pare ràu. Nu trebuie sà reprezentàm pentru ei nici un interes, probabil cà ceea ce facem noi nu este serios...
O zi separà cele douà imagini de sus, o zi si un eveniment - Evo Morales declarà ambasadorul Statelor Unite - persona non grata. A doua zi, numai noi si 14patii. Iesim totusi rapid sà facem plinurile de gaz si motorinà, umplem tot ce se poate umple si...asteptàm. Cât despre vecinii nostri germanici, dupà ce au rezistat eroic gràtarului nostru cu vinete pentu o sàlàticà pe cinste sà plece ei pentru atâta lucru...

Ne ducem des în cartieru artizanatului în centru, profitàm cà putem sà làsàm bàietii "la vatrà", greu de scos în lume printre magazine de tesàturi...vizitàm piata "vràjitorilor". Stive de fetusi de lama, colectii de oase de tot feul de animale, cactusi halucinogeni, prafuri de tot felul, amulete se amestecà în mod divin cu artizanatul local, iar frunzele de coca se vând la tot pasul...Jos în dreapta, Emma, am îndràgit-o cu adevàrat, o minà de cunostinte populare, un farmec deosebit, vom trece deseori sà o vedem si sà cumpàràm diverse tràsnài de la ea...de fiecare datà ne luàm ràmas bun pentru a ne vedea a doua zi...In cele din urmà, onoarea supremà, sau mai bine recunoasterea supremà fatà de un indigen, suntem invitati sà mestecàm coca împreunà...Multe persoane surprinzàtoare, atasante, precum bàtrâneul sofer de taxi vorbàret care ne pune la curent cu toate cifrele economiei Boliviane, impresionant, iar în cele din urmà, ne scoate un joc de memorie si culturà...Sà-i spunem o tarà oarecare si din memorie ne dà toate caracteristicile principale - Pài...Romania - Biiine, Europa de est, dar face parte din comunitatea europeanà, suprafata - 237.000km2, populatia - 23 milioane de locuitori, limba - româna, capitala - Bucuresti, moneda - leul - îl vom scuza de a nu fi la curent cu noua monedà atât de impersonalà, dar ce spectacol !Ii làsàm un frumos bacsis, ne strânge în brate îndelung, ne separàm cu greu...Credeam cà în Bolivia vom face economii...aiurea, atât de multe lucruri le làsasem pentru La Paz "cà este mai ieftin" cà o luàm pe aràturà ràu de tot...Dentist pentru toatà trupa (un cabinet demn de cele mai moderne în Europa...si probabil cea mai bunà dentistà pe care am putut-o avea vreodatà!), reparatii pentru Simon, investitii gen nou radio pentru camper, Ipod, nou ordinator PC pentru a-l inlocui pe cel vechi, lector de casete pentru scoalà si sigur uit multe...Simon, ah sàracul, încercàm sà gàsim hiba încàlzirii motorului...garajistul ne explicà clar - aici primul lucru la o masinà din stràinàtate se blocheazà sonda de temperaturà - pài bine...rezultatul unei zi petrecute într-un garaj pràfuit - sistemul de a bloca ventilatorul îl gàsim a doua zi pe jos, sub camper, ulei în motor este (iar) cu mult prea mult, uià sà ne punà înapoi cârligul de remorcare, cabluri de la aerul conditionat se plimbà fericite în libertate uitând sà fie fixate...iar motorul suferà exact ca înainte, când aveam 100 de euros mai mult în buzunare...Se vede treaba cà un fetus de lama îngropat la garaj sub radiator ar fi ajutat...
Alàturi de La Paz este statiunea de ski cea mai înaltà din lume, 5500m, dar nu và imaginati Austria...se pare cà un indigen închiriazà câteva schiuri desperechiate, dar ce record....Intr-una din zile vecinii nostri francezi dau o fugà pânà sus. Precauti, îi làsàm sà se întoarcà, màcar sà fim siguri cà este zàpadà înainte de a încàlzi planeta cu motorul nostru. Se întorc a doua zi cu frumoase nuante verde albàstrui, fàrà màcar sà fi ajuns sus...iatà deci un record mondial în fata càruia ne-am dezumflat....Alt record abandonat, soseaua cea mai ucigasà din lume coborând în 70 km aproape 3000m, drumul este atât de îngust si periculos, încât se conduce pe partea stângà - bizar, nu? dar soferul trebuie sà poatà vedea exact marginea pràpastiei. Michaela, Radu, ne amintim imaginile pe care ni le-ati trimis acuma muuultà vreme, dar am abandonat...

Dedicatie lui Cristiana, Liviu si Teo, - Aventurile lui Motorhome în America de Sud...
Bine, de acord, sunt nasii nostri, în plus colegi si prieteni cu Marilena de când se jucau în groapa cu nisip, dar suntem mândri sà-i avem printre prieteni si aducem un omagiu calitàtilor or umane si profesionale...

Sus stânga, ba da, este acolo mic de tot, dreapta, un fel de Yellowstone local, dar singuri singurei si nu existà nici un fel de barierà, la început, fascinant, mai apoi îti spui cà o barierutà micutà pe ici pe colo...nu ar face ràu. Vom înnopta chiar aici, alàturi. Jos stânga, între pietris si nisip, elanul este esential, trenul din spate al lui Simon valseazà, derapajul controlat se impune sistematic, de mai multe ori ne "scoatem" cu un ultim efort al motorului, dar este drept, uneori conduce Matei, uneori Vlad sau Ilinca...In schimb trecerile prin apà la face tata sub obiectivul aparatului lui mama...