La plecare ne dàm o nouà sansà de a profita de bogatele informatii culturale despre Sucre (încà o datà multumim) dar odatà ajunsi, aflàm imediat cà la Potosi este o familie francezà càlàtorind cu trei fetite cu care suntem în contact prin internet de multà vreme deci...plecàm imediat spre Potosi...Petrecem putin timp cu ei, dar ce taclale binefàcàtoare, ah, dacà am putea descrie aceastà satisfactie magicà a întâlnirilor cu alti càlàtori cu copiii la capàtul Pàmântului, ne-am face scriitori...Copiii ocupà instantaneu camperul "vecinilor", un camper gringo cu doi metri mai generos decât al nostru, un fel de loft pe lângà garsoniera noastrà...Sar în patul din camera din spate toti sase ca nebunii în timp ce noi, oblojind o sticlà de vin devenità douà refacem lumea (ca de obicei) gàsind chiar si solutii...Incredibil cum toti càlàtorii, desi càlàtorim fiecare în maniera noastrà, ajungem (sau oare plecàm cu ele?) la aceleasi concluzii...despre viatà, politicà, injustitia în lume, ecologie, educatia copiilor, ce mai ràmâne....Ce plàcere sà fii înteles, sà stai la taifasuri cu persoane care nu stau cu capul în bursà si cu picioarele în noroiul politicii, bine, gata, mà opresc, mai pàstrez pentru mai târziu...Am uitat sà facem traditionala fotografie cu ei dar în sufletul nostru este ca si cum ar fi....
Continuàm drumul înspre Uyuni, 200 km de pàmânt, praf, pietre si nisip ne vor roda pentru ultima parte a Boliviei, cea mai durà si, cu sigurantà, surprinzàtoare...
Uyuni, un sat cu aparente de far west îngropat sub praf si sub hoardele de turisti veniti sà viziteze Salarul si sudul desertului Lipez. Autobuze supraînàltate, Toyota Landcruiser cu imense bidoane de benzinà pe acoperis defileazà fàrà odihnà pe stràzile desfundate de o tristete jalnicà. Agentii de turism se întrec oferind tururi în 4x4 pentru a vedea într-o fugà de nedescris una dintre regiunile cele mai suprarealiste dar si izolate si greu de acces din America de Sud. Pentru noi este un moment crucial, Salarul este usor de acces, dar mai apoi...600km de drum de 4x4 pe care toatà lumea ni-l descrie ca pe un purgatoriu pentru un vehicol, cât despre evocarea ideii de a-l face cu camperul nostru, stârnim zâmbete ironice..."Impossible, pas Français" - ar spune francezul, dar asta pentru cà nu-l cunoaste pe Român...In acest fel de momente, secretul este sà nu eziti, sà nu pui în balantà prea mult riscurile, ratiunea este prea puternicà si distrugàtoare de planuri bune si sànàtoase. Si mai apoi...dacà tot am ajuns pânà aici, nu ar fi rezonabil sà fim rezonabili, nu? Mà rog, logica pare putin perturbantà...Iatà-ne deci în pline pregàtiri, si în momentul în care trebuie sà fim cât mai "lejeri" vom depàsi 5 tone...Avem nevoie de autonomie pentru ZECE zile...mâncare, apà, apà potabilà, motorinà - plecàm cu 80 litri de rezervà, umplem tot ce se poate umple, cumpàràm canistre noi (stim cà în astfel de situatii extreme, desi nu cred cà cineva ar crede la Iveco, putem consuma 28 litri la suta de kilometri), planse de lemn de toate dimensiunile pentru a face punti pentru a trece obstacole, aventura, ce mai! Inainte de a pleca, trecem pe la agentia de càlàtorii care îsi binecuvântase atât de folcloric Toyota-ul la Copacabana (vecinii nostri) pentru a le làsa fotografiile...sunt singurii care ne vor da speranta..."Cu muuuuuuuultà ràbdare, cred cà puteti trece"...Cu zâmbetul pe buze, pornim la drum, dar în putin timp zâmbetul va fi copios acoperit de praf...Intràm în altà lume, pàràsim lumea realà pentru a pàtrunde în cea suprarealà, o lume pe care nici o fotografie nu ar putea-o descrie. Peisaje aride dar incredibile, de pe altà planetà ne vor fi ca o pomadà binefàcàtoare "durerilor" lui Simon si oboselii drumului...Simtim pe undeva cà intràm în intimitatea Boliviei, iar faptul cà putem intra pe puterile noastre, cu libertatea de a ne opri si a savura, ne va da o satisfactie imposibil de descris. Ii cerem scuze sàrmanului Simon pentru toate suferintele la care l-am supus, pentru sàrmanul ambreiaj, toate trosnelile puntii de pe fatà, diferentialului, pentru tot uleiul pe care l-a împroscat pe la filtrul de ulei (strâns la maxim), pentru tot praful pe care l-a înghitit pe la filtrul de aer curàtat constiincios ca un pres de la intrare în fiecare zi, pentru toate împotmolirile în nisip, mâl, dar a fost atât de fidel...Liviu, nu trebuie sà te nelinistesti citind astea, dupà propria revizie tehnicà personalà, totul este în regulà - motorul se aude, rotile se învârt, teava de esapament scoate fum, cam asta este, nu?