Ajungem la Puerto Deseado, în parcul national Rio Deseado în "comitet restrâns", doar noi si familia Parcé. Timp de douà zile vremea ne justificà cu toate amànuntele necesare existenta pinguinilor pe aceste meleaguri. Este drept cà ne obisnuisem sà-i vedem prin ochelarii de soare în ultimul timp...Zgribuliti sub plàpumile de puf si legànati de rafalele de vânt ni-i imaginàm cu o satisfactie cinicà, pe cei de la Lonely Planet (slàvind acest loc) mestecând în mod obligat paginile savurosului lor ghid...Serile, un film, al doilea mai apoi al treilea pentru a înneca tristetea acestui Nomansland...Hai, mai stàm încà o zi, si...In mod bizar, tremurând sub cuverturi abia acum realizàm ce sansa incredibilà am avut cu vremea...probabil zece zile de ploaie în doi ani, si mai ales, niciodatà douà la rând...A doua zi, miracol, începe spectacolul, ne mutàm pe malul râului Deseado, în fata unei insulite locuità de o zgomotoasà colonie de pinguini....In spatele ei, alta, locuità de o asurzitoare colonie de lei de mare, si pentru a putea profita pe deplin, un tur cu barca ne permite sà descoperim delfinii Tonina (mai rapizi decât decansarea aparatelor de fotografiat), câteva colonii de cormorani, sà stàm la plajà cu pinguinii, sà savuràm de aproape mirosul de peste al leilor de mare ....Zilele, càci vor fi mai multe, (vom pleca cu greu de aici), - scoalà de dimineata, pescuitul de dupà amiazà, alergatul dupà crabi...iar seara exceptionalul spectacol al apusului de soare, tolàniti în fotolii, cu pàhàrelul de vin si gràtarul de vàcutà sau peste, dupà norocul zilei...Asta despre Ria Deseado, cât despre interesul mult làudatului oràsel Puerto Deseado însà, am avea câteva lucruri de spus celor de la Lonely Planet...si sà le uràm poftà bunà!

Cum gàsim brosura cu pàsàrile promitem sà và dàm numele celei de jos...este incredibil cât de multe lucruri se pot pierde într-un spatiu atât de mic...

Jos, cormoranul negru, alàturi, gaviota australà.